Dr. Ecaterina Tătaru, Biolog medical specialist
O gamă largă de agenţi infecţioşi pot afecta femeia gravidă şi pot determina o infecţie prenatală (congenitală) a fătului sau o infecţie perinatală a nou-născutului. Anumite virusuri, precum Citomegalovirusul, Parvovirusul B19 şi virusul herpetic, pot cauza anomalii fetale, creştere intrauterină întârziată, avort spontan, severitatea infecţiei congenitale fiind mai mare dacă infecţia mamei are loc în cursul primului trimestru de sarcină.
Citomegalovirusul (CMV) este un virus din familia Herpesviridae, responsabil de apariţia bolii cu incluziuni citomegalice, denumită şi boala glandelor salivare, forma CMV. Infecţia cu CMV este una dintre cele mai frecvente infecţii virale transmisă fătului în uter. Infecţiile congenitale cu CMV sunt asociate cu leziuni oculo-auditive, retardare mintală, afecţiuni respiratorii.
Parvovirusul B19 este responsabil de eritemul infecţios (boala obrajilor pălmuiţi), producând simptome variate, precum: febră, prurit, erupţie, inflamarea articulaţiilor la adult, însă la unele persoane tabloul clinic este asimptomatic. Infecţia cu Parvovirus B19, mai ales în cursul primului trimestru de sarcină, poate cauza inclusiv o anemie severă a fătului.
Virusul herpetic (HSV – Herpes simplex virus) este implicat, la om, în producerea de infecţii acute şi recurente, având manifestări precum: erupţii bucale şi cutanate, leziuni ale tractului genital, herpes neonatal. Principalele tulpini virale întâlnite sunt HSVI şi HSVII, ambele rămânând în stare de latenţă şi putând fi reactivate pe perioada sarcinii. Transmiterea infecţiei în primele săptămâni de sarcină se poate asocia cu pierderea sarcinii sau poate afecta grav dezvoltarea fătului. Cel mai adesea, transmiterea infecţiei se face în timpul naşterii normale, de aceea se recomandă naşterea prin cezariană.
Toxoplasma gondii este un parazit intracelular care se numără printre agenţii patogeni foarte periculoşi pentru dezvoltarea fătului. Aceasta dă frecvent infecţii asimptomatice, dar, în situaţia în care infecţia se produce în primul trimestru de sarcină, poate cauza malformaţii grave ale fătului, afectarea sistemului nervos, avort spontan sau decesul fătului. Deşi, în al doilea şi al treilea trimestru de sarcină, creşte riscul de a transmite fătului infecţia, efectele sunt mai puţin severe.
Ce poate face o femeie însărcinată care suspectează o infecţie cu un virus sau alt agent patogen?
Pentru diagnosticarea unei infecţii se efectuează teste imunoenzimatice, în vederea depistării anticorpilor specifici. În primul rând, este necesar un test TORCH, un test de screening pentru un grup de boli infecţioase: toxoplasmoză (T); alte infecţii (O - other), ca de exemplu: sifilis, hepatita B, virusul Epstein-Barr, virusul Varicella-Zoster, parvovirusul B19, HIV; rubeola (R); infecţia cu Citomegalovirus (C), respectiv infecţia cu virusul herpes simplex - HSV (H). Acest test determină prezenţa în sânge a anticorpilor specifici de tip IgG şi IgM, indicând infecţia mamei cu un agent patogen, însă nu poate indica cu precizie momentul infectării.
Riscul de infectare a fătului depinde de momentul infectării mamei, dar şi de alţi factori, precum vârsta fătului şi imunitatea mamei. Astfel, în cazul în care testul TORCH dă rezultat pozitiv, se recomandă un test de aviditate pentru anticorpii IgG. Acesta este absolut esenţial pentru stabilirea momentului infecţiei şi diferenţierea între o infecţie primară şi una secundară.
În cazul în care rezultatul avidităţii IgG este crescut, se exclude net o infecţie maternă primară, recentă, ceea ce reduce necesitatea de a recurge la metode invazive şi anxietatea pacientelor cauzată de testări suplimentare. În aceste situaţii, există un risc foarte scăzut ca fătul să dezvolte infecţie congenitală, intervenţia terapeutică nefiind necesară.
În situaţia unei avidităţi IgG scăzute, care indică o infecţie recentă a mamei, se recomandă efectuarea unei amniocenteze, urmată de detecţia ADN viral sau parazitar din lichidul amniotic, pe baza tehnicii PCR sau Real Time PCR, tehnici de o mare acurateţe pentru depistarea unei infecţii fetale. Toate aceste analize pot depista din timp o infecţie şi pot contribui semnificativ la stabilirea conduitei terapeutice ulterioare, în special în scopul prevenirii posibilelor implicaţii asupra fătului.
