Psiholog Fulop Cristina
Sunt fecvente situațiile în care ascultându-l pe cel din fața mea, înțeleg că persistă credința că iubirea este suficientă pentru a avea o relație funcțională de cuplu. Așadar, cei care au această convingere, își creează așteptări nerealiste în legătură cu felul în care “ar trebui” să se întâmple totul într-o relație și mai mult decât atât, sunt surprinși dacă apar tensiuni sau neînțelegeri, grăbindu-se să concluzioneze că “nu ne potrivim” sau “că există diferențe insurmontabile între noi”.
Realitatea este că iubirea este cu siguranță foarte importantă, însă nu este de ajuns pentru ca echilibrul unei relații să existe și să se păstreze. În analiza de față, plecăm de la premisa că o relație este “o structură vie”, care are o dinamică ce nu o putem ignora și de care este important să ne ocupăm continuu, împreună deopotrivă. În plus, fiecare dintre cei doi parteneri este într-o dinamică personală, evoluând de asemenea, continuu.
Ce înseamnă asta, mai exact?
Cel mai important este să fiți prezenți psiho-emoțional, atât în realitatea proprie, cât și în cea a relației, adică să rămâneți conectați cu propriile percepții, trăiri, nevoi, gânduri și acțiuni, însă, să vă păstrați atenția și asupra celuilalt. De asemenea, acțiunile voastre (în legătură cu relația), este important să fie subscrise acestei idei. Pentru a evolua în această manieră, este nevoie să conștientizați că travaliul acesta presupune mai cu seamă efort și constanță, așa arătând strategia de evoluție în relație, strategie care presupune activism, dar mai ales posibilitatea de a determina direcție și ritm acesteia.
A fi prezent, înseamnă și să ai grijă la păstrarea propriilor contururi, acționând mereu în consonanță cu cine ești, cum ești, autentic și onest. Aceeași grijă este necesară și față de partener, față de contururile lui, pe care este important să nu le lezezi și nici să încerci să le modifici. Armonizarea presupune voință proprie și înțelegerea faptului că, poate, sunt necesare ajustări; acestea sunt bazate bineînțeles, pe dorința de a fi în acea relație, de a o păstra și de a o dezvolta. Adesea oamenii concluzionează că se iubesc, dar nu se plac și atunci, apar dificultăți în managementul relației. Majoritatea știe că, cel mai delicat și anevoios este să te acomodezi cu ceea ce nu-ți place la celălalt sau la comportamentul lui.
Demn de subliniat este și faptul că dinamica relației de cuplu prespune și conștientizarea necesității și importanței de a stimula relația, adică faptul de a nu o bloca într-un anumit stadiu al evoluției ei, ci de a facilita, a încuraja și a dezvolta orice demers de creștere.
