Redactia Saptamana Medicala
Patologia colorectală ocupă un procent important al activității serviciilor medicale din țară. Acest procent se află în creștere de mai bine de un deceniu. De la banalul „colon iritabil”, trecând prin patologia benignă și ajungând bineînțeles la patologia malignă, toate au crescut ca frecvență anual.
Cancerul colorectal reprezintă cel mai frecvent cancer digestiv și a treia cauză de mortalitate prin cancer după cancerul pulmonar și cancerul genital. Cercetările desfășurate au determinat numeroase îmbunătățiri legate atât de diagnosticul acestor afecțiuni, cât mai ales în tratamentul cancerului colorectal.
Studiile genetice legate de morfologia celulelor tumorale au arătat o diversitate impresionantă a mutațiilor cromozomiale responsabile de apariția tumorilor colorectale. Ca atare, există actualmente o tendință de introducere a tratamentului individualizat a cancerului colorectal, în funcție de determinările genetice ale pacienților.
Tratamentul chirurgical este în continuă perfecționare și adaptare. Chirurgia minim invazivă, laparoscopică și robotică, își găsește locul, atât în diagnosticul cât și în sancțiunea chirurgicală a tumorilor maligne. Protocoalele diagnostice și terapeutice recomandă abordul minim invaziv în tratamentul bolnavilor oncologici, cu impact direct asupra complicațiilor postoperatorii, a zilelor de spitalizare și asupra supraviețuirii pacientului. În România procentul intervențiilor minim invazive adresate patologiei colorectale a crescut an de an. Dacă în 2008 numărul intervențiilor prin abord minim invazivă reprezenta 1% din totalul intervențiilor, astăzi acest procent a ajuns la circa 10 %. Există centre specializate în țară, unde acest procent este mult mai mare, între 20-95 %. Suntem încă departe de tendința europeană, unde acest procent a ajuns să fie mult mai mare, în multe țări depașind procentul intervențiilor clasice.
