Patologii diverse şi deloc rare (keratopatii diverse, secundare unor afecţiuni specifice, accidente traumatice, arsuri, sindroame yatrogene) conduc anual la un număr tot mai mare de pacienţi a căror vedere ar putea fi salvată în urma unei keratoplastii. Această intervenţie ar fi posibilă numai în contextul unei legislaţii mai permisive în acest sens.
Natura a dăruit o mare facilitate acestui tip de transplant, în sensul în care la prima intervenţie de acest fel nu este necesară compatibilitatea sanguină între donator şi primitor. Ar trebui mult speculat acest nepreţuit dar, însă ca în orice situaţie există inconveniente iar acestea sunt în acest caz importante. Recoltarea pentru această delicată intervenţie se poate face nu numai de la organismul aflat în moarte cerebrală, ci şi de la cadavru în primele ore de la deces. Bineînţeles, aceasta în conditîţiile legii (screening viral etc) în urma unui deces subit (accidente, suiciduri, crime, accidente coronariene sau vasculare cerebrale – de la donatori cu corneea neafectată in vreun fel). Nu se recoltează globii de la cei decedaţi prin boli infecto-contagioase sau boli consumtive, de asemenea nu se recoltează de la cei cu suferinţe cronice vechi.
La ora actuală, acceptul pentru donare este dat de către familie. În această situaţie, rudele celor aflaţi în moarte cerebrală sau decedaţi subit sunt crunt lovite şi foarte afectate psihic. Din acest motiv, personal consider că solicitarea ca cel drag lor, pierdut, să devină donator, folosind justificări cum ar fi «mama dumneavoastră va trăi prin cei care primesc organele» constituie o lipsă de sensibilitate la adresa familiilor disperate de pierderea dureroasă şi neaşteptată.
Mai mult decât atât, ochii reprezintă pentru foarte mulţi oameni un simbol foarte puternic al unei fiinţe umane, amintirea celui pierdut fiind strâns legată de privirea sa. Din acest motiv, multe rude care acceptă ca cel drag să devină donator de organe refuză recoltarea globilor oculari. Numărul celor care sunt de acord este astfel unul foarte mic. Din aceste motive, consider foarte oportună schimbarea legislaţiei în favoarea uneia mult mai permisive şi în interesul tuturor celor care şi-ar putea recăpăta măcar o parte din vedere. Propunerea este simplă şi necostisitoare şi se referă la persoanele aflate în moarte cerebrala sau decedate în secţii de terapie intensivă. Se presupune că acestea sunt cunoscute organic, diagnosticate corect şi complet, cu screening viral efectuat. Pe principiul că orice om este propriul său stăpân, oricine doreşte se poate înscrie în timpul vieţii într-o bază de date înfiinţată la Ministerul Sănătăţii printr-o simplă declaraţie notarială, la un notar acreditat.
În această situaţie, când persoana şi-a exprimat dorinţa în acest mod, nimeni, oricine ar fi acesta (familie, rude etc), nu mai poate refuza ceea ce respectivul a decis în timpul vieţii. Fiecare are dreptul de a decide asupra propriului săucorp !
Concret, pentru a se putea realiza această modificare legislativă este nevoie de:
• O bază de date a Ministerului Sănătăţii, la care să aibă acces şi secţiile de terapie intensivă din spitalele centrale de urgenţă
• Notariate acreditate în acest sens
• Screening viral
• Sală sterilă de recoltare (există în toate aceste spitale)
• Proteze oculare (bile de metacrilat) care să fie introduse în orbite, după recoltare, din respect faţă de persoana decedată care a avut generozitatea de a-şi oferi corpul pentru a salva oameni aflaţi în suferinţă.
Acest proiect, o dată hotărât, poate conduce la dezideratul acestui domeniu: Banca de Ţesuturi. În aceasta, însă, trebuie să avem ce pune.
