Genunchiul este cea mai mare articulaţie a corpului. Prin poziţia sa, prin rolul său în biomecanica statică şi dinamică a membrului inferior, ca şi prin slaba sa acoperire cu ţesuturi moi, el este deosebit de predispus şi vulnerabil atât la traumatismele directe, cât şi la cele indirecte. Genunchiul se poate resimţi şi în cazul unor imobilizari impuse de tratamentul anumitor afecţiuni sau traumatisme.
Leziunile de menisc sunt printre cele mai frecvente leziuni la genunchi. Sportivii, în special cei care practică un sport de contact, sunt predispuşi la a face rupturi de menisc. Cu toate acestea, oricine, la orice vârstă poate suferi o leziune de menisc.
Anatomie
Articulaţiile în general, sunt constituite din totalitatea elementelor prin care oasele se unesc între ele. Genunchiul, cea mai mare articulaţie a corpului omenesc, este alcatuit din:
• suprafete articulare, acoperite de cartilaj: capătul distal al femurului (epifiza); capătul proximal al tibiei şi suprafaţa posterioară a rotulei.
• mijloace de unire: capsula şi ligamentele (colaterale medial şi lateral, încrucişate anterior şi posterior, patelar, etc)
• meniscurile intern şi extern, se situează între suprafeţele articulare fiind două formaţiuni fibrocartilaginoase. Rolul lor este de a amortiza şocurile şi de stabilizare a genunchiului.
Leziunile meniscale (rupturile de menisc) pot fi posttraumatice sau degenerative.
Cele două meniscuri (meniscul intern şi meniscul extern) pot fi lezate uşor printr-o mişcare de rotaţie a genunchiului în timpul unui efort susţinut. Ruptura parţiala sau totală a meniscului apare la o mişcare bruscă de torsiune sau de rotaţie a coapsei, în timp ce piciorul stă pe loc (de exemplu, la întoarcerea bruscă pentru a lovi mingea de tenis). Gravitatea unei rupturi depinde de localizare şi extensie.
Descriere
Leziunile de menisc sunt diferite. Leziunile cele mai frecvente ale meniscului, sunt: longitudinală, oblică sau în „cioc de papagal” şi radiară. Leziunile de menisc legate de sport apar adesea împreuna cu alte leziuni ale genunchiului,cum ar fi: leziunile de ligament încruciţşat anterior, ligament colateral medial şi lateral,leziuni de cartilaj.
Cauza
Leziunile de menisc apar de multe ori în timpul practicării sportului. Jucătorii se pot lăsa pe genunchi şi răsuci ,existând astfel riscul să apară leziunea de menisc.
Contactul direct, cum ar fi un atac, poate fi deasemenea cauza apariţiei unor leziuni de menisc.
Persoanele mai în vârstă sunt mai predispuse de a face o leziune de menisc degenerativă. Cartilajul se slăbeşte şi se subţiază în timp. Cu trecerea anilor, ţesutul se uzează şi este mai predispus la leziuni. Doar o răsucire uşoara la ridicarea de pe scaun poate fi suficientă pentru a provoca o leziune, în cazul în care meniscul este degenerat odată cu înaintarea în vârstă.
Simptome
Pacientul poate percepe un zgomot, sa un „click”, atunci cand apare leziunea de menisc. Cei mai multi oameni isi pot desfasura in continuare activitateade zi cuzi, in ciuda leziunii de menisc. Multi atleti continua sa joace cu o leziune. Peste 2 sau 3 zile, genunchiul va deveni treptat mai rigid,mai umflat si mai dureros.
Cele mai frecvente simptome ale rupturii de menisc sunt :
Durerea, rigiditatea şi umflarea genunchiului, blocarea genunchiului, senzaţie de instabilitate a genunchiului, neputinţa genunchilor de a face o mişcare completă de flexie/extensie.
Fără tratament, o bucată de menisc se poate desprinde şi se poate deplasa în articulaţie. Acest lucru poate duce la apariţia genunchiului blocat (pacientul neputând face flexie/extensie completă de genunchi.
Examinarea la medic
După ce se discută simptomele şi se verifică istoricul medical, medicul va examina genunchiul.
Unul dintre principalele teste pentru leziunile de menisc este testul McMurray. Medicul va flexa genunchiul, apoi va face extensie cu rotaţie internă/externă. Acest lucru pune tensiune pe o ruptură de menisc provocând durere.
Testele imagistice
Deoarece alte afectiuni ale genunchi determină simptome similare, medicul poate solicita teste imagistice pentru a-l ajuta la confirmarea diagnosticului.
Radiografii. Desi razele X nu arată leziunile de menisc, ele pot arăta alte cauze ale durerilor de genunchi, cum ar fi gonartroza,fracturi ale epifizei tibiale/femurale,tumori.
Imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN). Acest test poate arăta imagini mult mai concludente ale părtilor moi din articulaţia genunchiului .
Tratament
Ortopedul va trata leziunea în funcţie de dimensiunea şi localizarea acesteia.
O treime din menisc este bogat vascularizată( denumită şi zona roşie a meniscului). O leziune în această zonă , se poate vindeca de la sine, sau poate fi de multe ori reparată prin suturi chirurgicale artroscopice.
Pe de altă parte, două treimi ale meniscului nu sunt alimentate cu sânge(denumită si zona albă). Fără elementele nutritive din sânge, leziunile din această zonă, nu se pot vindeca singure sau prin sutură chirurgicală. Aceste leziuni complexe sunt de multe ori în partea subţire a cartilajului uzat. Pentru că meniscul din această zona nu se poate reface, de obicei,este nevoie de eliminarea leziunii. .
Tratamentul se adaptează fiecarui pacient în funcţie de tipul de leziune, vârstă, nivelul de activitate etc.
Tratamentul nechirurgical
Daca leziunea este mică şi este poziţionată pe marginea externă a meniscului, acesta nu necesită intervenţie chirurgicală. Atâta timp cât simptomele nu persistă şi genunchiul este stabil, tratamentul nechirurgical este cea mai bună alternativă.
Protocolul RICE este eficient pentru cele mai multe leziuni legate de sport. RICE reprezintă iniţialele pentru: Rest, Ice, Compression, and Elevation.
• odihnă (Rest). Se va lua o pauză de la activitatea care a cauzat prejudiciu . Medicul vă poate recomanda să utilizaţi cârje pentru a evita punerea greutăţii pe picior.
• gheaţă( Ice). Folosiţi comprese reci pentru 20 de minute, de mai multe ori pe zi. Nu se aplică gheaţa direct pe piele.
• compresii (Compression). Pentru a preveni umflarea excesivă a genunchiului, purtaţi un bandaj ce produce uşoara compresie elastică.
• Ridicarea piciorului (Elevation/). Pentru a reduce umflarea genunchiului, vă întindeţi pe pat şi ridicaţi piciorul mai sus de nivelul inimii.
Medicamente antiinflamatorii. Medicamentele cum ar fi aspirina şi ibuprofenul reduc durerea şi umflarea.
Tratamentul chirurgical
Dacă simptomele persistă în ciuda tratamentului nechirurgical, medicul vă poate sugera rezolvarea problemei prin chirurgie artroscopică.
Artroscopia genunchiului este una dintre procedurile chirurgicale cele mai frecvent efectuate. O camera video în miniatură este introdusă în articulaţia genunchiului printr-o incizie mică. Acesta oferă o imagine clară a interiorului genunchiului şi a leziunilor existente. Ortopedul introduce instrumente chirurgicale de mici dimensiuni prin alte mici incizii pentru a trata leziunile depistate.
După operatie, medicul va poate pune genunchiul în repaus într- o orteză.
Odată ce vindecarea este completă, medicul vă poate recomanda exerciţii de recuperare. Pentru a restabili mobilitatea genunchiului şi pentru a creşte forţa musculară, se pot recomanda exerciţii fizice regulate.
Pentru cea mai mare parte dintre pacienţi, recuperarea se poate efectua la domiciliul.
Leziunile de menisc sunt leziuni extrem de frecvente. Cu un diagnostic corect, tratament şi recuperare optimă, de cele mai multe ori pacienţii revin la activităţile lor de zi cu zi,în câteva săptămâni.
Stefan
Urmeaza sa fiu operat de ruptura de menisc la Floreasca. Din cate am inteles, partea cea mai importanta imediat dupa operatie este recuperarea, iar medicul de acolo mi-a facut un fel de recomandare, sa merg la centrokinetic, doar ca nu am mai auzit de ei pana acum, ceva sugestii?
Dec. 21, 2017, 12:50 p.m.