Serban Dragos
Tocmai prin rolul important pe care îl au membrele inferioare în sprijin şi în locomoţie, deasemenea şi datorită acţiunii unor forţe foarte mari asupra lor de natură traumatică, acestea sunt expuse deseori la fracturi.
Tratamentul recuperator trebuie să fie instituit cât mai precoce posibil şi ţine cont de sediul fracturii precum şi de unele aspecte particulare, pentru care la fel, trebuie să se ţină seama în mod deosebit. În mod normal, unele dintre aceste fracturi, se operează practicându-se osteosinteza sau artroplastia. După osteosinteza, programul fizical-kinetic trebuie să parcurgă mai multe etape progresive: perioada de imobilizare la pat, perioada de deplasare făra sprijin pe membrul inferior operat, perioada de încărcare progresivă a membrului inferior operat, perioada de recuperare funcţională.
În perioada de imobilizare, interesul pentru mobilizarea precoce este foarte mare, prevenindu-se în acest fel apariţia escarelor de decubit, a redorilor articulare şi a hipotoniei şi hipotrofiei musculare. Se efectuează contracţii musculare izometrice, contracţii izodinamice ajutate, contracţii musculare izometrice si izodinamice rezistive în grupele musculare distale ale membrului inferior operat, toate grupele musculare ale membrului inferior controlateral şi ale centurilor scapulo-humerale şi ale membrelor superioare (pentru pregătirea mersului cu carje).
Următoarea etapă a programului de recuperare are rolul de a reda celui suferind cât mai multă libertate de deplasare (cu cadru de mers, cârje axilare, câraje canadiene, cele mai recomandate). Programul de recuperare a mersului, debutează prin recuperarea menţinerii echilibrului în ortostatism. Se folosesc barele paralele. După recuperarea echilibrului se trece la recuperarea mersului cu două carje canadiene.
Momentul în care se începe încărcarea progresivă a membrului inferior operat este dictată de datele radiologice, în ceea ce priveşte consolidarea focarului de fractură. Tehnica cea mai corectă de încărcare progresivă este cea care foloseşte planul înclinat, mai întâi făcându-se cu sprijin bipodal, iar mai apoi unipodal.
Perioada de recuperare funcţională urmareşte corectarea deficitelor de mobilitate, dezechilibrelor musculare, deteriorarea imaginii motorii. Tratamentul kinetic are totodată scopul de a combate redorile articulare dureroase şi contracturile musculare.
Obiectivele fizioterapiei sunt combaterea durerii şi a inflamatiei locale, astfel această terapie prin agenţi fizici, foloseşte electroterapia antalgică şi antiinflamatorie, laser, crioterapie, etc.
Masajul este permis numai la distanţă de focarul de fractură şi vizează favorizarea întoarcerii veno-limfatice, prevenirea contracturilor musculare reacţionale şi calmarea durerii. Iniţial, masajul este cu viză circulatorie, după care se completează progresiv cu manevre decontracturante.
