Ozana Moraru Dr.
Nu ca ochelarii ar fi ceva urât – dimpotrivă, există acum disponibile foarte frumoase rame, numai bune de asortat la diverse ţinute de zi, sau chiar şi de seara – dar au mai multe dezavantaje, care chiar le supara pe multe din pacientele noastre, care ne solicită un sfat în acest sens.
Ochelarii sunt mijloace prin care ajutăm ochii ce au vicii de refracţie, să vadă mai bine. Dar nu se poate şi fără ei? - Ba da, dacă îi înlocuim, fie cu lentile de contact, fie cu o operaţie refractivă.
Viciile de refracţie sunt, de fapt, un deficit al dioptrului ocular, ce se manifestă prin scăderea acuităţii vizuale, corectabilă prin dioptrii. Ele sunt: miopia, hipermetropia şi astigmatismul.Un capitol aparte îl reprezintă presbiopia, care se manifestă prin scăderea vederii numai la aproape, ca urmare a scăderii puterii de acomodaţie a cristalinului după vârsta de 40 de ani.
Scăderea vederii în toate aceste vicii de refracţie e corectabilă prin ochelari, lentile de contact, sau prin operaţie.
Miopia este viciul de refracţie în care imaginea unui obiect se proiectează în faţa retinei, făcând ca miopul să vadă bine aproape, dar slab la distanţă. Corectarea acestui defect se face prin purtarea de ochelari cu lentile de"minus" (lentilă divergentă), care focalizează razele luminoase mai în spate, respectiv pe retină.
Hipermetropia este viciul de refracţie în care imaginea unui obiect se proiectează în spatele retinei, făcând ca hipermetropul să vadă bine la distanţă (dacă este sub vârsta presbiopiei), dar cu greutate la aproape.Corectarea acestui defect se face prin purtarea de ochelari cu lentile de"plus" (lentila convergentă), care focalizează razele luminoase mai în faţă, respectiv pe retină.
Astigmatismul este viciul de refracţie în care corneea are raze de curbură şi puteri dioptrice diferite pe fiecare ax.Astigmatismul poate fi de "plus" sau de "minus" (astigmatism hipermetropic, respectiv miopic). Când cornea are un ax miopic, de "minus" şi un ax hipermetropic, de "plus", e vorba de un astigmatism mixt.Corecţia astigmatismului se face cu ochelari cu lentile "cilindrice", care corectează dioptria pe fiecare ax al ochiului.
Presbiopia este un proces fiziologic de "îmbătranire" a cristalinului, care apare după vârsta de 40-45 de ani şi duce la scăderea treptată până la pierderea completă a acomodaţiei, adică a capacităţii de a vedea la aproape, devenind necesari ochelari pentru lucrul la aproape. Dioptria determinată de presbiopie creşte treptat, începând de la 40-45 de ani, până la 60 de ani, dupa care se stabilizează. Corecţia presbiopiei se realizează, în mod clasic, cu ochelari de aproape; pentru pacienţi care au dioptrii şi la distanţă şi au ajuns la vârsta presbită, se vor prescrie, fie două perechi de ochelari - pentru distanţă şi pentru aproape - fie o singura pereche cu lentile bifocale sau progresive.
Există foarte multi pacienţi şi paciente, mai ales, care nu vor să poarte ochelari, dar nici lentile de contact – pe care poate că le-au incercat, dar nu s-au obişnuit să le folosească, sau nu le tolerează. Pentru aceştia, există varianta operaţiei.
În orice caz, nu putem vorbi despre impunerea unei operaţii pentru a scăpa de ochelari, sau despre momentul cel mai potrivit când aceasta trebuie realizată.
Aceasta pentru că operatia NU este obligatorie, ci opţională - pacientul se operează NU pentru că sufera de o boala de care se poate trata numai prin operaţie, CI pentru că îşi doreşte acest lucru, din diverse motive, care trebuie ştiute de către medic.
Tratamentul chirurgical al viciilor de refracţie constă în operaţii prin care se scad dioptriile, până la zero, sau aproape de zero. Dar leziunile anatomice asociate, cum sunt cele din miopia forte (coroidoza miopica), nu pot fi influentate de aceste operaţii.
Nu toţi pacientii pot beneficia de chirurgie refractiva - există şi contraindicaţii, printre care:vârsta sub 20 de ani, lipsa de stabilizare a dioptriei în ultimii doi ani, sau anumite boli oculare şi generale (sindrom de ochi uscat sever, inflamaţii oculare cronice, glaucom avansat, colagenoze, s.a.)
Exista trei mari categorii de intervenţii chirurgicale refractive:
1. Chirurgia Laser - Excimer sau Femtolaser (LASIK, cu varianta iLasik, LASEK, PRK, Smile).
Principiul operaţiei este aplicarea spotului Laser pe suprafaţa ochiului, la nivelul corneei, "şlefuind-o" şi subţiind-o, astfel modificând şi dioptriile. Aceasta metodă e recomandată pentru miopii până în 6-7 dioptrii, funcţie şi de grosimea corneei, hipermetropii de până la 3-4 dioptrii maxim şi astigmatisme, de asemenea, până la aproximativ 3- 4 dioptrii. Peste aceste valori nu mai este o operaţie sigură, nici din punct de vedere al complicaţiilor în viitor, nici ca stabilitate în timp a rezultatului.
2. Implantarea de lentile refractive, pe ochi fac (ochi care are păstrat cristalinul propriu): lentile pentru miopie (implante negative), lentile pentru hipermetropie (implante pozitive), lentile pentru astigmatism, numite torice.
Acestea se aşeaza în camera anterioara, pe suprafata irisului (între cornee şi pupilă) şi, pentru că păstrează cristalinul propriu, păstrează şi acomodaţia, lucru foarte important la pacienţii până în vârsta presbită – deci, sub 40 de ani, deoarece acomodaţia le permite să vadă şi la distanţă şi la aproape fără ochelari.
3. Extracţia cristalinului natural, cu implantarea de lentile pe ochi afac (cristaline artificiale). Acestea sunt lentile de camera posterioară, se poziţionează în spatele irisului, în locul cristalinului natural, după extracţia acestuia. Deoarece se renunţă la cristalinul natural, prin aceasta operatie se pierde şi acomodatia pe care acesta o realiza - de aceea, aceasta metodă se recomanda cu precădere după vârsta presbită (după 40-45 ani), când, oricum, în mod fiziologic începe să scadă acomodaţia.
Există şi posibilitatea de a păstra o pseudoacomodaţie, prin implantarea unei lentile multifocale, care permit în acelaşi timp vederea şi la distanţă şi la aproape, fără ochelari.
Ambele metode cu lentile intraoculare (cu, sau fără păstrarea cristalinului propriu) se pot realiza pentru orice valoare a viciului de refracţie, neexistând limite, practic, în acest sens şi au foarte mare stabilitate în timp a rezultatelor refractive.
Toate aceste operaţii au o durată scurtă, de 8-10 minute per ochi şi se realizează cu anestezie locală – doar cu picaturi în cazul Laserului Excimer şi a lentilelor de camera posterioară, respectiv, cu o injecţie mică lângă ochi, pentru implantarea de lentile refractive pe ochifac.
Care ar fi avantajele operatiei?
- Cel mai important atu al operaţiei este ca ne oferăindependenţa faţa de ochelari. Asta inseamna comoditate in viata zilnica, pana la a putea avea o meserie sau practica un sport, in care ochelarii nu sunt de dorit.
- Pe langa aceasta, aspectul psihologic este foare important: scapand de ochelari, mai ales de cei cu dioptrii mari, inestetici si grei, multor pacienti li se schimba starea de spirit, devin mai increzatori in ei, sau chiar isi gasesc mai usor un loc de munca.
- Prin eliminarea ochelarilor se elimina si aberatiile lentilelor lor, astfel incat dupa operatie pacientul vede mai bine fara ochelari decat vedea inainte chiar cu ochelari.
- Si aspectul material poate fi considerat un avantaj: ochelarii sunt o investitie repetabila, la nesfarsit - lucru care poate deveni in timp mai scump decat operatia insasi.
Avantajele ramanerii cu ochelari deriva din dezavantajele realizarii operatiei:
- Ramanand cu ochelari, este eliminat orice risc potential, care poate greva orice operatie.
- Pe termen scurt, ochelarii sunt o investitie materiala mai mica, in comparatie cu operatia.
- Si aspectul estetic poate veni in favoarea ochelarilor: sa nu uitam ca acestia pot fi un accesoriu vestimentar important, care ne permite sa fim in pas cu moda, prin numeroasele modele oferite pe piata moderna.
In orice caz, oricare din cele doua variante sunt alese, pacientul trebuie sa hotareasca in cunostiinta de cauza atunci cand opteaza pentru una sau alta dintre variante.
