Ozana Moraru Dr.
Una dintre cele mai frecvente boli oculare, glaucomul, apare atunci când în interiorul ochiului se acumulează mult prea mult fluid (umoare apoasă), ceea ce determina o creştere a presiunii intraoculare. Dacă aceasta nu este micşorată, ea va presa nervul optic până la atrofierea acestuia şi, că o consecinţă, până la dispariţia vederii.
Simptome
Simptomatologia (respectiv, ceea ce simte pacientul) este de cele mai multe ori nespecifica şi , tocmai de aceea, înşelătoare: jena oculara, lăcrimare, sau senzaţia că “îşi simt ochii”, toate acestea la un loc, sau … chiar nici unul din aceste simptome! Nu rare sunt situaţiile când se descoperă absolut întâmplător, pacientul venind la oftalmolog pentru un consult de rutină sau pentru schimbarea ochelarilor, neavând nici un simptom!
Tocmai de aceea diagnosticarea glaucomului este uneori dificilă, dar, la un consult oftalmologic, se pot vedea semnele obiective, care ne ajută să stabilim diagnosticul:
1. Tensiunea oculară mărita
2. Afectarea nervului optic la examenul fundului de ochi: acesta prezintă o lărgire mai mare decât cea fiziologică, normală (excavaţie)
3. Afectarea precoce şi specifică a câmpului vizual
4. Modificări specifice pe HRT (tomografie de nerv optic), chiar în stadii incipiente
Alte elemente de diagnostic: factorii de risc, ereditatea etc.
Nu orice creştere a tensiunii intraoculare înseamnă însă glaucom. Există creşteri ale presiunii intraoculare, fără alte modificări specifice glaucomului, care se încadrează în Sindromul de hipertensiune intraoculară.
Un caz aparte îl reprezintă Glaucomul cu unghi îngust/închis, care are o simptomatologie foarte zgomotoasă, dar posibil înşelătoare, şi ea: dureri mari de cap (cel mă frecvent o jumătate a capului – adesea se interpretează în mod greşit ca fiind o migrenă puternică!), înroşirea ochiului (şi aceasta poate fi confundată cu o conjunctivită, sau o inflamaţie oculară), scădere importantă a vederii, şi – nu rareori – vărsături, care pot fi confundate cu afecţiuni digestive acute, chiar chirurgicale!
Tipuri de tratament
Glaucomul necesită un tratament adaptat, combinând tratamentul medical (picături) cu tratamentul laser şi intervenţii chirurgicale. Numai medicul oftalmolog care urmăreşte evoluţia pacientului poate stabili tratamentul adecvat, schimbarea lui în altă fază a bolii, sau tratamentul combinat.
1. Glaucomul cronic
Necesită controale periodice şi dispensarizare, iar tratamentul specific este cel cu picături. Când pacientul se prezintă direct în faze avansate ale bolii, se recomandă intervenţia chirurgicală. Aceasta poate fi:
- Trabeculoplastie laser - are dezavantajul că poate avea efect limitat în timp, dar avantajul unor riscuri absolut minime
- Operaţia propriu-zisă, constând în realizarea unei căi de denaj prin care umoarea apoasă să circule mai uşor şi să fie eliminată din ochi, scăzând astfel presiunea intraoculară: Trabeculectomie, Canaloplastie, Implantare de şunturi de drenaj (Ex-Press, iStent, etc) ultimele două reprezentând cel mai modern tratament chirurgical al glaucomului cronic: “operaţii de glaucom micro-incizionale”(MIGS), cu procent mult mai mic de posibile complicaţii intra- şi postoperator, şi cu vindecare mai rapidă.
Există şi alte variante opţionale de chirurgie a glaucomului, potrivite pentru cazuri foarte avansate, pe glaucoame secundare sau complicate cu alte boli: implantarea de valve (Ahmed, Bervaeldt, etc)
2. Glaucomul acut
Reprezintă o urgenţă de diagnostic şi tratament: el necesită, pe lângă tratament medicamentos (picături, pastile, perfuzii) şi tratament laser (iridotomii Laser Yag), sau direct operaţie.
Pacienţii care au făcut atac de glaucom la un ochi au un risc mărit de a face şi la celălalt ochi; de aceea, după tratarea ochiului cu atac, se va face tratament profilactic la celălalt ochi - iridotomii Laser
3. Glaucomul congenital
Este, de asemenea, o urgenţă de diagnostic şi tratament, necesitând intervenţie chirurgicală precoce într-un serviciu specializat de oftalmo-pediatrie
4. Glaucomul secundar
Determinat de anumite boli oculare sau generale - se tratează prin rezolvarea cauzei care a dus la creşterea tensiunii oculare, asociată cu tratament cu picături anti-glaucomatoase şi, eventual, intervenţie chirurgicală.
Glaucomul netratat duce mai întâi la scăderea periferică a vederii şi apoi la orbire ireversibilă; diagnosticarea şi tratamentul precoce reprezintă singura apărare contra bolii.
Chirurgia glaucomului
Operaţia de glaucom e indicată, în principiu, când tratamentul medicamentos nu mai e suficient, astfel încât tensiunea oculară rămâne crescută sau creşte şi mai mult, în ciuda unui tratament adecvat bine efectuat.
De asemenea, se recomandă intervenţia chirurgicală şi în situaţii în care tensiunea oculară nu e semnificativ crescută, dar sunt alterări progresive, ale câmpului vizual sau/şi ale tomografiei de nerv optic.
Operaţia de glaucom se efectuează sub anestezie locală, în ambulator şi constă în efectuarea unui “orificiu” în zona trabeculului ocular, care să permită scurgerea suplimentară a umorului apos din interiorul ochiului, în vasele subconjunctivale, scăzând astfel presiunea intraoculară.
Operaţia “clasică”, numită Trabeculectomie, este cea mai răspândită tehnica chirurgicală, dar cedează încet-încet locul prioritar tehnicilor micro-incizionale, canaloplastiile sau implantările de şunturi.
