Ochii copilului diferă de ochii adultului în multe sensuri, sunt organe în creștere și au afecțiunile lor specifice. Multe din acestea pot fi prevenite și tratate.
Vederea copilului nu este complet dezvotată la naștere, ea are nevoie de timp pentru a ajunge la maturitate. Iată câteva etape de dezvoltare normală: În prima lună de viață copilul vede imagini mari, cum e chipul mamei. În jurul vârstei de 8 saptămîni se dezvoltă fixația, adică capacitatea de a menține privirea pe un obiect.
Tot în jurul aceastei vârste se dezvoltă și reflexul de urmărire al obiectelor în mişcare. Atunci când copilul priveşte și atinge un obiect pe care îl fixează, avem primul semn de răspuns vizual.
Dacă, de exemplu, este capabil să aleagă bomboane mici prezentate la distanţa de 1-3 m este un indiciu că acutatea vizuală este de cel puţin ¼ din valoarea normală. Pentru aprecierea corectă a vederii și poziției ochilor, medicul oftalmolog pediatru utilizează teste specifice de examinare. Iată câteva dintre ele:
Se proiectează lumina unei lanterne mici pe suprafața ochilor și se constată dacă reflexul luminos care se formează pe cornee este situat în centrul pupilei. Apoi se mișcă lent prin fata ochilor o jucarie atractivă. În mod normal, mișcările ochilor sunt paralele și sincrone.
Dacă observăm asimetrie în pozitia ochilor la aceste teste e posibil ca vederea sa fie scăzută la un ochi. Apoi acoperim câte un ochi pe rând și urmărim poziția ochilor la acoperirea și îndepartarea obstacolului. În mod normal, axele vizuale ramân paralele. Daca unul din ochi are o mișcare de redresare suspicionam prezența strabismului.
Când debutul strabismului este sub vârsta de 6 luni, sau chiar mai devreme, este denumit strabism congenital.
Mai frecvent este strabismul convergent, când ochiul fuge spre nas.
Strabismul apare frecvent la copiii prematuri, la cei greutate mică la naștere sau la copii care au suferit hipoxie perinatală.
Riscul este prezent și dacă mama gravidă fumează sau cosumă alcool.
Uneori copilul pare să privească numai cu un ochi iar celălalt ochi este în permanență deviat. Cel mai probabil vederea lui este foarte scazută (ambliopie). Uneori fixația alternează, adică privește când cu un ochi, când cu celălalt. Gravitatea o constituie lipsa vederii binoculare adică lipsa capacității de a vedea deodată cu amândoi ochii ( fuziunea și vederea simultană) și perceptia tridimensională.
Odată constată prezența strabismului, copilul trebuie consultat IMEDIAT de către un specialst oftalmolog pediatru. Prima URGENȚĂ o reprezintă tratamentul AMBLIOPIEI. În majoritatea cazurilor, oftalmologul prescrie ochelari și dă indicația de acoperire a ochiului bun, cel care priveste drept. Durata ocluziei este în funcție de profunzimea ambliopiei și de vârstă. Urmează controale repetate pentru urmarirea evoluției.
Când copilul începe să privească alternant este un semn bun, de egalizare a vederii celor doi ochi și din acest moment se poate face operația. Strabismul congenital trebuie operat pâna la vârsta de 1 an. Uneori sunt afectați mai multe perechi de mușchi și sunt necesare două sau trei operații pentru a obține poziția corectă a ochilor.
Tratamentul nu încheie însă cu intervenția chirurgicală. Evoluția trebuie urmarită până la adolescență. Obținerea vederii binoculare este cel mai dificil deziderat.
Dacă nu tratăm ambliopia în primele luni de viață sau amânam operația, șansele de obținere a vederii binoculare scad. Dacă toate etapele de terapie sunt instituite la timp avem șanse de obținere a poziției corecte a ochilor și binocularitate cât mai aproape de normal.
SFATUL OFTALMOLGULUI: NU AMÂNAȚI ! Mergeți cu copilul la medicul oftalmolog pediatru imediat ce observați poziția sau mișcarea anormală a ochilor!
