Termenul generic de fung - defineşte o grupare de structuri biotice eucariote, imobile, unicelulare organizate în structure pluricelulare a căror evidenţiere individuală necesită dispozitive de tipul microscoapelor. Speciile de Candida sunt fungi, care pot exista sub formă de hife sau pseudohife.
Sunt descrise aproximativ 50.000 de specii de fungi. Doar 200 dintre acestea au importanţă medicală, iar mai puţin de 50 de specii cauzează 90 % din infecţiile umane şi animale. În ultimii ani, creşterea număruli de pacienţi cu boli imune a crescut gravitatea şi numărul micozelor. Speciile de candida colonizează în mod normal suprafaţa mucoaselor (respiratorie, gastrointestinală, genitourinară) şi tegumentele. Majoritatea speciilor sunt benefice şi trăiesc în mediul extern având următoarele proprietăţi:
• descompun materialele organice
• ajută la producerea unor alimente şi băuturi (brânză, păine, bere etc)
• au utilitate în medicină, prin producerea de antibiotice (Penicilina) şi de medicamente imunosupresive.
Candida spp - sunt microorganisme comensale, ce se găsesc în mod uzual în flora saprofită a cavităţii bucale şi a tubului digestiv; mai rar apar pe piele (C. non albicans), în tractul genital feminin, în tractul urinar, la pacienţii sondaţi (C. albicans), în spută.Există peste 150 de specii de Candida, însă doar 6 sunt considerate patogene pentru om respectiv:
• Candida albicans
• Candida guilliermondii
• Candida krusei
• Candida parapsilosis
• Candida tropicalis
• Candida glabrata.
Candida albicans este cel mai frecvent agent etiologic al candidozei,(50 – 60 % ) - sunt microorganisme condiţionat patogene, determinând infecţii doar la cei cu factori de risc. Factorii de risc pot fi de două categorii: care ţin de gazdă şi factori iatrogeni.
• dintre factorii de risc care ţin de gazdă, cel mai important este diabetul zaharat, care favorizează însă apariţia candidozelor superficiale, nu şi a celor sistemice
• factorii iatrogeni asociaţi cu afectarea sistemică sunt: antibioterapia prelungită (se modifică structura microbiocenozelor, în favoarea fungilor comensali), factori ce determină depăşirea barierei cutanate (catetere venoase, implante etc.)
• infecţiile sistemice se produc de regulă pe cale endogenă, fără a fi exclusă însă şi transmiterea interumană. şi Candida albicans este încă cel mai frecvent implicată în etiologia candidozelor invazive, se remarcă tendinţa de creştere a frecvenţei cazurilor de infecţie fungică invazivă cu specii de Candida non- albicans, în special cu C. glabrata (rezistentă la fluconazol) şi C. parapsilosis. Candida krusei apare în special la pacienţii care au primit profilaxie cu fluconazol. Profilaxia cu fluconazol, deşi a dus la scăderea cazurilor de candidoze sistemice, a determinat creşterea alarmantă a incidenţei infecţiilor cu fungi filamentoşi, în special cu Aspergillus. Candida albicans poate fi identificată în mod prezumtiv după abilitatea sa de a forma tuburi germinale în ser sau după formarea de spori mari cu pereţi groşi, denumiţi chlamido-spori. Identificarea finală a tuturor speciilor necesită teste biochimice.
Candida tropicalis este responsabilă pentru aproximativ o treime din cazurile de candidoză profundă la pacienţii cu neutropenie. Toate speciile Candida patogene se pot întâlni şi ca germeni comensuali la om, în special în cavitatea bucală, scaun sau vagin. Aceste specii cresc rapid între 25°C şi 37°C pe medii simple, sub formă de celule ovale, cu înmuguriri. În medii de cultură specializate se formează hife sau structuri alungite, ramificate, denumite pseudohife.
Candida glabrata, anterior denumita Torulopsis glabrata, diferă de ceilalţi membri ai genului prin aceea că nu formează hife sau pseudohife adevărate în vitro sau în ţesuturile infectate. Până de curând, Candida glabrata a fost considerată un organism relativ nepatogen, prezent pe mucoasa ţesuturilor umane. Cu toate acestea, ca urmare a utilizării sporite a medicamentelor imunosupresoare şi a antimicoticelor cu spectru larg, purtării de proteze dentare şi a terapiei cu antibiotice, incidenţa infecţiilor sistemice şi ale mucoaselor cauzate de Candida glabrata a crescut semnificativ, în special în rândul celor afectaţi de HIV
Candida parapsilosis este un agent patogen uman a cărui dezvoltare şi prevalenţă au crescut semnificativ de-a lungul ultimelor două decenii. Candida parapsilosis este acum una dintre cauzele principale ale bolilor candidozice invazive. Face parte din familia Candida şi este de obicei asociată cu infecţii ale sângelui şi ţesuturilor la indivizii cu imunitate redusă, cum ar fi pacienţii spitalizaţi sau sugarii prematuri. Din punct de vedere clinic, manifestările infecţiei cu candida parapsilosis se caracterizează prin febră, şoc septic şi insuficienţă renală şi respiratorie. Comparativ cu candida albicans, aceasta afectează într-un procent mai mare persoanele care au urmat anterior tratament antifungic.
Candida krusei
Cazurile de imbolnavire cu candida krusei sunt destul de frecvente. Este un agent patogen fungic întâlnit în cazul infecţiilor nosocomiale, prezente mai ales la persoanele care au un sistem imunitar compromis şi la cele care suferă de boli hematologice. Candida krusei are o rezistenţă naturală la fluconazol. Rezistenţa este întâlnită mai ales la bolnavii care au avut o expunere anterioară la fluconazol. De aceea, se va evita utilizarea acestui medicament în scop profilactic, la bolnavii predispuşi la candida krusei. Candidoza provocată de candida krusei poate să apară şi la persoanele care sunt tratate cu antibiotice cu spectru larg, care distrug în mare parte flora intestinală. Acesta este principalul motiv pentru care multe dintre infecţiile sistemice apar în spitale.
Candida guilliermondii - a fost izolată din numeroase surse de infecţie, cele mai multe fiind de origine cutanată. Infecţiile sistemice produse de acest tip de candida sunt rare, fiind raportate cazuri la pacienţii cu anemie aplastică.De asemenea, a fost izolată de pe pielea normală, în apa de mare, fecalele animalelor şi peşti.
Sursa: Centrul Medical Vlăduţiu, Mediaş - medicalvladutiu.xhost.ro
