Redactia Saptamana Medicala
Corpul uman este prin excelenţă o operă de artă, un sistem care se bazează pe un complex de evoluţie şi dezvoltare. Părţile corpului omenesc, organele sale încep sa se dezvolte, unele dintre ele să fie funcţionale, încă înainte de naştere, astfel încât la naştere nou-născutul este o copie în miniatură a unui adult.
Ce se întâmplă atunci când mama-natură mai greşeşte? Atunci când, în acest sistem perfect, undeva, se strecoară o eroare. în acele momente avem de-a face cu ceea ce se numeşte malformaţie sau defect congenital. Când ceva rău se întâmplă în pântecul mamei, este posibil, în cel mai fericit caz, să fie vorba despre un semn de naştere sau, în cel mai grav caz , despre defecte majore sau debilitate.
Vom încerca în cele ce urmează să menţionăm câteva dintre cele mai comune probleme care pot apărea, multe dintre ele putând fi tratate cu ajutorul chirurgiei estetice. Există malformaţii congenitale care se pot trata foarte uşor cu ajutorul chirurgiei estetice, pe când altele, foarte grave, necesită intervenţii chirurgicale laborioase, repetate, beneficiul apărând târziu şi după eforturi deosebite din partea atât a medicilor specialişti, cât şi, mai ales, a pacientului.
Aceste malformaţii, de asemenea, pun la încercare pacientul şi din punct de vedere psihologic. De aceea, consilierea psihologică este parte integrantă a tratamentului.
1. Semnele din naştere - există foarte multe astfel de semne, care, din punctul de vedere al severităţii lor pot varia de la simple decolorări sau hiperpigmentaţii, apărute la nivelul tegumentelor, până la excrescenţe, tumori, care pot cauza desfigurarea sau perturbarea funcţiei unui anumit organ.
2. Cheilopalatoschizis (buza de iepure) – este anomalia la nivelul feţei cel mai frecvent întâlnită. Având implicaţii majore în sfera ORL, pe lângă aspectul inestetic, cauzează mari probleme funcţionale pentru pacient.
3. Malformaţiile craniofaciale se referă la anomalii apărute în dezvoltarea oaselor feţei sau ale craniului.
4. Afecţiuni mai complexe, mai numeroase şi mai complicate pot apărea şi la nivelul altor părţi ale corpului (la nivelul membrelor “sindactilii sau polidactilii”) sau la nivelul pieptului (mameloane supranumerare).
5. Alte malformaţii vizibile, şi care pot fi corectate chirurgical, pot apărea la nivelul urechii externe, adică la nivelul pavilionului. Aceste malformaţii apar asociate cu altele. În oricare dintre situaţii, auzul poate avea de suferit. Dintre malformaţiile la nivelul urechii externe putem aminti:
Urechile decolate – urechi excesiv depărtate de cap;
Anotia – lipsa completă a urechii externe - se tratează chirurgical prin grefe de cartilaj şi piele, reconstruindu-se pavilionul urechii cât mai fidel posibil;
Microotia – dezvoltarea incompletă a urechii externe - ceea ce se traduce printr-un pavilion mic, distrofic, comparativ cu cealaltă ureche. Rezolvarea problemelor urechii externe prin chirurgie estetică poartă numele de otoplastie.
6. Se mai pot întâlni malformaţii la nivelul pleoapelor – aşa-numita ptoză palpebrală – pleoapa căzută - consecinţă a unei insuficiente şi anormale dezvoltări a musculaturii zonei respective. Aceste malformaţii afectează văzul şi pot fi o piedică serioasă în dezvoltarea normală a copilului. Metoda chirurgicală de rezolvare a acestei probleme se numeşte blefaroplastie.
Chirurgia plastică, reconstructivă, în scop estetic, poate constitui o soluţie potrivită atunci când şi atât timp cât vârsta şi starea de sănătate a pacientului o permite.
De cele mai multe ori, chirurgii esteticieni cu înaltă pregătire de specialitate pot ajuta pacienţii cu astfel de probleme pentru a-şi câştiga o înfăţişare normală sau mai apropiată de normalitate, o îmbunătăţire a funcţiei organelor afectate de una dintre malformaţiile prezentate anterior.
