Conf. Dr. Manuela Cucerea
Patologia neonatală postasfixică, malformativă, infecţioasă sau cauzată de prematuritate este frecvent întâlnită în practica neonatologică actuală. Tratamentul și îngrijirile complexe acordate în centrele moderne de terapie intensivă neonatală au ameliorat considerabil şansele de supravieţuire ale nou-născuţilor cu patologie severă.
Pierre Budin un obstetrician francez din sec. XIX spunea: “În primul rând - esenţial, salvaţi copilul, dar în al doilea rând salvați-l în așa fel încât atunci când este externat, mama lui să-l poată alăpta". Astfel, este oportună și importantă prezența neonatologului la naștere, intervenția lui fiind indispensabilă pentru limitarea sechelelor cauzate de hipoxia severă sau de prematuritatea extremă. Există primul "Minut de Aur" din viața nou-născutului care nu respiră sau care are probleme de adaptare la viața extrauterină. În timp ce majoritatea nou-născuților necesită asistență minimă din partea personalului medical, aproximativ 10% dintre ei necesită intervenții medicale în lipsa cărora ar putea apărea complicații și chiar decesul. Acest minut este o necesitate pentru nou-născut pentru a respira eficient. Reanimarea neonatală trebuie să urmeze un algoritm clar, fiind dovedit că inițierea respiraţiei în primul minut după naștere poate salva o viață. Tehnicile sunt simple, dar esențiale. Ghidul național de reanimare neonatală a fost revizuit în anul 2017. Ghidul promovează tranziţia fiziologică la viaţa extrauterină, instituirea rapidă măsurilor de prevenire și combatere a pierderilor de căldură, întârzierea recomandată de minim 1 minut a tăierii cordonului ombilical după naștere la nou-născuții fără probleme de adaptare, minimalizarea utilizării oxigenului suplimentar ținându-se cont de evoluţia normală a saturației în O2 după naştere, managementul expectativ al lichidului amniotic. Toate acestea pe lângă îmbunătăţirea monitorizării nou-născutului (evaluarea optimă a ritmului cardiac prin electrocardiografie și a saturațiilor oxigenului prin pulsoximetrie), utilizarea presiunii pozitive continue în căile respiratorii la prematurul care respiră spontan ca suport respirator inițial. Accentul trebuie pus pe inițierea ventilației în primul minut de viață la nou-născutul care nu respiră, creşterea frecvenţei cardiace fiind cel mai bun indicator al eficienţei reanimării neonatale.
Conceptul "Ora de Aur" - preluat din traumatologia adultului - implică practicarea tuturor intervențiilor atât pentru nou-născuții maturi cât și prematuri. Prima oră include resuscitarea neonatală, îngrijirea post-resuscitare, transportul nou-născutului bolnav la unitatea de terapie intensivă neonatală, suportul respirator și cardiovascular acolo unde acestea sunt necesare. Instituirea precoce a acestor măsuri determină o reducere semnificativă a hipotermiei, hipoglicemiei, hemoragiei intraventriculare, bolii pulmonare cronice și a retinopatiei prematurității.
Pentru nou-născuții care nu necesită intervenții medicale, ora de aur include un set de măsuri care contribuie la stabilizarea fiziologică după naștere: întârzierea tăierii cordonului ombilical, plasarea nou-născutului pe abdomenul matern și contactul piele la piele timp de cel puțin o oră, efectuarea evaluărilor nou-născutului pe abdomenul matern, amânarea procedurilor de rutină (curățarea, cântărirea, măsurarea), inițierea precoce a alăptării. Beneficiile orei de aur pentru copil sunt incomensurabile: ajută la reglarea temperaturii și respirației, scade riscul de hipoglicemie. Nou-născuții plasați pe abdomenul matern se vor târî instinctiv la sânul mamei și se vor atașa la mamelon. Contactul cu pielea maternă și alăptarea timpurie sunt modalități excelente de dezvoltare a sistemul imunitar al nou-născutului. Ora de aur contribuie la scăderea nivelului de stres la mamă, la expulzarea mai rapidă a placentei, la reducerea riscului de hemoragie postpartum și nu în ultimul rând, la crearea legăturii mamă-copil. Cu excepția cazurilor în care mama și/sau nou-născutul au nevoie de asistență medicală, odată încheiată expulzia, copilul poate fi plasat pe abdomenul mamei, amândoi fiind acoperiți cu o pătură caldă. Astfel, binomului mamă-copil i se asigură continuitatea și li se va permite amândurora să se cunoască reciproc. Mamele se simt confortabil, sunt încrezătoare că pot răspunde nevoilor copilului lor, se crează intimitatea și atașamentul față de copil. S-a demonstrat că practicarea acestor măsuri este asociată cu creșterea ratei și a duratei alăptării. De aceea, se recomandă, ca oridecâteori este posibil maternitățile sa-și asume protocolul orei de aur, raportul cost-beneficiu fiind categoric în favoarea copilului. Alăptarea precoce oferă nou-născutului un dar neprețuit, alimentul ideal, perfect adaptat nevoilor, „standardul de aur” al nutriției neonatale.
Dar să nu uităm că fiecare pacient este unic. Este de preferat ca fiecare copil să beneficieze într-o formă sau alta, de minutul de aur, de ora de aur și mai ales, de standardul de aur – laptele mamei lui. Abordarea patologiei neonatale rămâne însă o provocare şi necesită efort, echipament şi colaborare susţinută multidisciplinară.
