Ca orice constantă biologică, metabolismul acidului uric este minuțios reglat la persoanele sănătoase în așa fel încât să se evite nivele serice crescute care pot avea potențial dăunător. Deoarece rata de producție internă de acid uric a organismului este constantă (aproximativ 300-400 mg/zi), orice exces de producție a acidului uric la persoanele sănătoase ar trebui să fie explicat ori de aportul alimentar hipercaloric, caracteristic dietei vestice, ori de un proces patologic necunoscut. Dieta modernă (bogată în grăsimi, carne și zaharuri rafinate și săracă în fructe, legume proaspete și lactate) s-a răspândit și în foarte multe societăți tradiționale, de aceea este posibil ca măsurătorile de laborator ale acidului uric să reflecte de fapt această modificare alimentară, nu producția normală internă de acid uric din organism în medie. Cei mai mulți producători de teste ale acidului uric seric recomandă o valoare superioară normală de 7 mg/dL la bărbați, valoare care se află peste limita de sedimentare a acidului uric în lichidele biologice interne. Această limită superioară este corectă, dar cu mare probabilitate nu estimează normalitatea nivelului acidului uric seric, ci mai degrabă comportamentul alimentar și stilul de viață sau o boală metabolică ascunsă. Diferența dintre nivelul mediu ipotetic normal al acidului uric în sânge și nivelul său curent, observat în realitate, influențat de dietă, ar putea să reprezinte factorul determinant al numeroaselor asocieri epidemiologice ale acidului uric cu diverse boli diferite de gută. Există date de calitate, indiscutabile, care asociază hiperuricemia cu excesul de mortalitate legată de bolile cardio-vasculare. În mod surprinzător, se acumulează date care sugerează același lucru și pentru nivelul normal de acid uric în aproprierea limitei superioare a normalului (între 6-7 mg/dL).
Redefinirea limitei superioare a normalului a acidului uric va avea un impact semnificativ asupra practicii medicale. În primul rând, nivelul acidului uric va fi determinat ca screening nu numai de cardiologi și reumatologi, dar și de medici de familie, testul fiind adecvat din punct de vederea ale caracteristicilor sale: este informativ, simplu, rapid și relativ ieftin. În al doilea rând, proporția de pacienți depistați cu hiperuricemie asimptomatică va crește, implicând un risc crescut de gută și de morbiditate cardiovasculară. Cei mai mulți din acești noi pacienți vor primi recomandări de dietă și stil de viață menite să scadă producția de acid uric și să controleze factorii de risc cardiovascular. Întrebarea clinică este dacă se impune tratamentul medicamentos cronic hipouricemiant la pacienți fără gută. În practică, există deja medici care adoptă această abordare bazată pe rapoartele din literatura de specialitate. Este cert însă, că demonstrarea efectului protector cardiovascular al terapiei farmacologice de scădere a acidului uric necesită cercetări suplimentare.
