Marcusanu Calin
Chirurgul care deschide corpul omenesc pentru a înlătura răul dinăuntru seamănă cu pompierul care intră într-o casă să stingă focul dar o şi demolează pe jumătate. Nici unul nici celalalt nu sunt încă echipaţi şi nu au intrumente adecvate pentru ca pe lângă ce fac bine să nu şi distrugă. Ce bine ar fi ca pompierul să beneficieze de un aspirator de flăcări sau chirurgul de unul pentru tumori! Din păcate chirurgul nu deţine o cutie a Pandorei în care să adune miraculos tot ce e rău în corp (şi eventual să lase afară doar speranţa). S-a inventat chirurgia laparoscopică, minim invazivă, care limitează dezastrul interior produs de bisturiu dar totuşi, chirurgul în momentul operator este încă în situaţia un elefant într-un magazin de bijuterii. Robotul chirurgical este încă un pas spre mărirea acurateţei şi fineţei actului chirurgical dar şi acesta acţionează asupra unui organ sau zonă din corp tot printr-un brutal şi neselectiv bisturiu devastator.
Poate că nanotehnologiile, aflate încă în studiu, vor putea crea cândva acele mici bisturie microscopice care să acţioneze fin, dispersat în zonele în care e nevoie şi care să îndepărteze chimic celulele bolnave, lăsându-le neafectate pe cele sănătoase.
Aceşti roboţi la scară moleculară au aplicabilităţi în variate domenii de activitate. Între acestea se găseşte şi sectorul medical, aici obiectivele fiind în primul rând tratarea cancerului, dar şi scopuri mai largi precum administrarea de medicamente şi chiar implantarea de noi celule şi ţesuturi regenerative.
O preocupare în această direcţie o are un colectiv de cercetători din cadrul Secţiei de Chirurgie a Spitalului Clinic de Urgenţă Floreasca din Bucureşti, care a avut o prezentare la şedinţa Societăţii de Chirurgie Bucureşti din ianuarie a.c..
