(N. 12/25 aprilie 1884, Bucureşti; D. 29 aprilie 1955, Bucureşti)
Acesta a fost un medic, fiziolog şi farmacolog român, profesor universitar la facultatea de medicină din Bucureşti. A studiat interdependenţa dintre sistemul nervos somatic şi cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală şi în clinică, a adus contribuţii la patogenia şi tratamentul anginei pectorale. Precursor al teoriei sistemelor biologice şi al biociberneticei, promotor al farmacologiei nespecifice. Membru de onoare (din 1938) al Academiei Române.
Savant de mare productivitate ştiinţifică, este autorul a numeroase monografii de specialitate. Danielopolu abordează, printre primii în lume, o concepţie nouă în descrierea funcţiilor biologice, concepţie denumită astăzi biocibernetică, legată de prezentarea organismelor şi a funcţiilor organelor ca pe nişte sisteme. El face o distincţie netă între activităţile biologice în care se întâlnesc procese informaţionale şi cele în care nu au loc astfel de situaţii. A fost o autoritate la nivel mondial în studiul sistemului neurovegetativ, introducând noi metode pentru investigarea acestuia, ca de pildă, proba atropinei şi ortostatismului. Este autorul unor studii clasice privind guşa endemică, reumatismul, angina de piept şi a introdus noi metode de tratament, printre care terapia cu strofantină în doze fracţionate în insuficienţa cardiacă.
Alături de intensa sa activitate ştiinţifică, Danielopolu a avut şi o importantă activitate socială. Astfel, în 1935 propune crearea Academiei de Medicină şi devine secretarul acestei instituţii. A fost membru de onoare al Academiei Române (1938).
A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din România începând cu 5 iunie 1943.
În primăvara anului 1944, împreună cu alţi profesori universitari, semnează un memoriu prin care se cere ieşirea României din alianţa militară fascistă. Daniel Danielopolu a fost Ministrul sănătăţii şi asistenţei sociale (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945) în guvernul Rădescu.
Daniel Danielopolu a avut un rol esenţial în crearea Institutului de Fiziologie Normală şi Patologică (1948), care astăzi îi poartă numele.
Daniel Danielopolu a fost membru al mai multor foruri ştiinţifice internaţionale, al academiilor de Medicină din Paris, Madrid şi Buenos Aires, precum şi al societăţilor de medicină din Paris şi Viena.
Daniel Danielopolu a avut o relaţie amoroasă secretă cu Ana Aslan.
