Redactia Saptamana Medicala
Am însoţit o rudă la internare într-un spital şi am plătit suma de 10 lei ca taxă de internare. Ce credeţi de această sumă ridicolă de „coplată”? Are vreun sens, vreun rost? Reprezintă cumva această coplată o măsură serioasă din multe altele care compun planul de reformă în sănătate? Într-o singură privinţă taxa de 10 lei este corectă: ea reflectă adevărat valoarea acestei reforme! Introducerea acestei taxe s-a dorit a tempera excesele în consumul de servicii medicale gratuite, precum şi de a completa finanţarea din sectorul public de sănătate. Şi iată ce a ieşit, ceva doar ca să fie! Îmi aduce aminte de o replică celebră: „Da, să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimic!”. Taxa de 10 lei nu acoperă nici timpul pierdut pentru formalităţile de plată, depunerea banilor în bancă, înregistrarea în contul contabil corespunzător acestor mici venituri şi gestionarea contului. Taxa creşte deci puţin birocraţia dar nu rezolvă nimic. Salariaţii din sănătate rămân în continuare prost plătiţi, iar frustrările rezultate se sparg tot în capul pacientului. Exodul de medici şi personal mediu sanitar continuă.
S-au făcut într-adevăr şi progrese dar per ansamblu ele sunt doar mici cârpeli în raport cu marea reformă aşteptată de mulţi ani. Măcar acum s-a îmbunătăţit dialogul dintre responsabili din Sănătate, profesionişti şi sindicate, dar ce s-a obţinut nu reprezintă decât rezolvări punctuale ale unor situaţii de criză şi amânărea unei posibile mari crize din acest sector. Sănătatea din România este bolnavă şi tratamentul nu poate fi decât unul radical, printr-o autentică reformă, care să asigure finanţarea şi să păstreze medicii în ţară. Altfel, Sănătatea va fi „boală lungă, moarte sigură”.
