Infecţiile tractului respirator inferior sunt determinate de virusuri, bacterii şi mai rar de fungi sau protozoare. Majoritatea acestor infecţii apar pe cale aerogenă.
Apariţia unei infecţii depinde atât de abilitatea microorganismului implicat de a produce boala, cât şi de capacitatea gazdei de a preveni infecţia.
Mecanismele nespecifice care protejează tractul respirator sunt: perii nazali din pasajele convolute, mucoasa care căptuşeşte narinele (prin secreţia de IgA), cilii şi mucoasa care căptuşeşte traheea, reflexele de tuse şi strănut.
În afara de acestea, flora normală a rinofaringelui ajută la prevenirea colonizării acestei regiuni cu alţi germeni. Microorganisme saprofite, nepatogene pot determina suprainfecţii bacteriene după viroze, în cazul persoanelor imunodeprimate sau în caz de lezări ale epiteliului respirator (la fumători). Aspirarea, chiar şi a unei mici cantităţi de material orofaringian la nivel bronşic (zonă practic sterilă), de cele mai multe ori în timpul somnului, joacă un rol important în patogenia pneumoniei.
Sputa reprezintă secreţiile traheobronşice expectorate în cursul unui acces de tuse şi conţine prin contaminare secundară şi secreţiile din cavitatea bucofaringiană şi nazală.
Acumularea de secreţii bronşice şi expectoraţia nu sunt apanajul exclusiv al infecţiilor bronhopulmonare, fiind întâlnite şi în alte circumstanţe patologice: afecţiuni alergice ale căilor respiratorii, bronşite cronice.
În boli precum: traheobronşite, pneumonii, bronhopneumonii, examenul sputei reprezintă un mijloc important de diagnostic etiologic.
Sursa: Synevo România
