Redactia Saptamana Medicala
Managementul riscului clinic presupune un ansamblu de acțiuni complexe care vizează îmbunatățirea calității asistenței medicale, garantarea siguranței pacienților.
Organizația Mondială a Sănătății estimează că la nivel mondial, 5-12% dintre pacienţii spitalizaţi dezvoltă o infecţie asociată asistenţei medicale (IAAM), dintre care mai mult de 60% sunt asociate implantării unui dispozitiv medical sau chirurgical.
Orice dispozitiv medical implantat, cu titlu provizoriu sau permanent, poate deveni sediul unei eventuale infecții asociate (sonda urinară, canulă de intubaţie, valvă cardiacă, proteză vasculară sau ortopedică, dispozitiv intrauterin etc). Parcursul pacientului spitalizat, ca și activitatea personalului medico – sanitar, comportă o serie de evenimente care vor interveni cu o probabilitate necunoscută dar posibil de evaluat.
Cele mai frecvente localizări ale procesului infecţios sunt în ordine descrescătoare, după statisticile europene: infecţiile urinare (40%), infecțiile respiratorii (20%), infecțiile de cateter (18–25%) şi infecţiile de plagă operatorie (15%).
Pentru secția de terapie intensivă, caracteristica importantă a infecţiilor este aceea că sunt în legătură directă sau indirectă cu tehnicile invazive care înlocuiesc o funcţie vitală, necesită utilizarea unui corp străin (dispozitiv invaziv) care scurtcircuitează mijloacele de apărare fiziologice (piele, mucoase, sfinctere).
Tehnicile sau dispozitivele încriminate sunt: ventilaţia artificială, sondajul urinar, cateterele intravasculare şi actul chirurgical.
Afecţiunea iniţială, acută, gravă sau existenţa unei infecţii tratate cu antibiotice, contribuie la diminuarea capacităţii de apărare naturală şi cresc riscul de infecţie secundară.
Abordul vascular, drenajul urinar sau ventilația asistată sunt acte medicale invazive indispensabile stadiului actual al asistenței medicale moderne. Fiziopatologia acestor infecţii este legată inițial de constituirea unui biofilm la nivelul acestor corpuri străine reprezentate de dispozitivele medicale. Biofilmul este reprezentat de o aglomerare plurimicrobiană fixată pe suprafaţa inertă sau vie şi menţinută pe această suprafaţă de secreţia unei matrici adezive, protectoare, structură vie, dinamică, în permanentă remaniere. Chiar dacă tehnicile aseptice sunt respectate în timpul implantării / folosirii dispozitivului medical, dezvoltarea biofilmului este rapidă la nivelul majorităţii materialelor utilizate în medicina umană. Consecinţele medicale după constituirea biofilmului sunt majore: limitarea reacţiei imunitare locale (anticorpi, fagocite), scăderea sensibilităţii diagnosticului microbiologic şi nu în ultimul rând, apariția antibioticorezistenței.
Sursa: Spitalul de Copii ”Grigore Alexandrescu”
