Durerile lombare reprezintă una dintre cele mai răspândite situaţii pentru care pacientul se adresează medicului. Se estimează astfel că aproximativ 80% din populaţie acuză dureri lombare la un anumit moment pe parcursul vieţii.
Hernia discurilor intervertebrale
Rolul discurilor intervertebrale este de a absorbi energia provenită din şocurile transmise corpurilor intervertebrale cu scopul de a le proteja.
Fiecare disc are: o parte periferică, inelul fibros şi o parte centrală, nucleul pulpos care herniază prin pierderea integrităţii inelului fibros.
Hernia de disc este cauza cea mai comună a durerilor lombare asociate cu o anormalitate structurală definită. Tratamentele cele mai răspândite pentru hernia de disc includ intervenţia chirurgicală cu eliminarea fragmentului, injecţii epidurale cu steroizi şi administrarea de antiinflamatorii nesteroidiene.
Terapia conservativă
Pacienţii la care terapia conservativă nu a avut rezultate satisfăcătoare sunt îndrumaţi către chirurgie, considerând că o atitudine nechirurgicală nu ar fi de folos. Date recente sugerează faptul că extinderea terapiei conservative (uneori până la 4 ani) ar putea să aibă rezultate la fel de bune ca şi chirurgia, mai ales că, în numeroase cazuri, apare recidiva după intervenţia chirurgicală.
Tratamentul cu ozon
În ultimii 10 ani s-a observat o creştere a interesului pentru tratamente alternative chirurgiei. Tratamentul cu ozon medical (amestec de O2/O3) a cunoscut o răspândire destul de largă în Europa, fiind folosit pe scară largă de mai bine de 40 de ani şi este luat în considerare ca o variantă de tratament pentru herniile discale şi alte tipuri de dureri lombare joase.
Folosirea ozonului medical în tratarea herniilor de disc datează din 1983, iar cazurile atent selectate beneficiază de o rată de vindecare de 95% . Mai mult decât atât, în 80% din cazurile cu remisiune clinică există şi un corespondent CT sau RMN care probează vindecarea leziunii.
Metoda are la bază administrarea unui amestec O2-O3, repetată timp de 8-14 şedinţe, în musculatura paravertebrală şi în vecinătatea fragmentului herniat. Injecţia este bine tolerată şi în general nedureroasă, cu excepţia unei dureri localizate de durată scurtă.
Mecanismele de acţiune a ozonului
Există o serie de proprietăţi ale ozonului medical care ne oferă o imagine a modului de acţiune:
- Numeroase studii au incriminat inflamaţia la nivelul fragmentului discal ca fiind unul dintre mecanismele lombosciaticii. Ozonul acţionează asupra cascadei inflamatorii prin inhibarea factorilor inflamatori . Astfel, prin reducerea cantităţii de compuşi proinflamatori rezultă şi o reducere a durerii.
- O altă ipoteză se bazează pe faptul că circulaţia din zona herniată este compromisă, fluxul arterial şi venos fiind astfel diminuat. Combinaţia acestor factori poate genera o hipoxemie serioasă. Aceşti factori contribuie, la rândul lor, la apariţia durerii. Rădăcinile nervoase şi în special cele senzitive sunt sensibile la anoxie. Prin aplicarea ozonului în zona ischemiată se produce hiperoxigenarea acesteia cu reducerea consecutivă a durerii. Efectul direct este difuzia oxigenului în zonă cu creşterea 2,3 difosfogliceratului care are drept consecinţă eliberarea oxigenului de către hemoglobină. Rezultatul final este creşterea cantităţii de oxigen de la nivelul zonei herniate şi reducere anoxiei.
- un alt mecanism plauzibil este efectul direct al ozonului asupra fragmentul herniat. Se ştie că nucleul pulpos conţine până la 90% apă. Ozonul are efect direct asupra moleculelor de glicozaminoglicani din structura nucleului puplos care reţin apa. Prin reducerea cantităţii de apă reţinută se micşorează şi dimensiunile fragmentului herniat.
- stimularea reparării tisulare. Fibroblastele implicate în procesul de reparare tisulară prin secreţia şi depunerea de colagen sunt stimulate de prezenţa moleculei de ozon.
