Conf. Dr. Dominic Iliescu
Ecografia a devenit o metodă complementară de maximă importanță în toate domeniile specialității de obstetrică și ginecologie. Unele specializări, precum medicina fetală nici nu ar fi apărut în absența acestei investigații. Evident, palparea a pierdut mult teren în favoarea imagisticii: estimăm imagistic anomaliile morfologice fetale, precum și riscul de afecțiuni genetice, ne bazăm mai mult pe imagistică în evaluarea screening sau diagnostică a leziunilor mamare și ale organelor genitale interne.
Cu toate acestea, aparent travaliul din timpul nașterii a rămas o enclavă eminamente clinică din punct de vedere al evaluării și managementului. Problema acestor investigații clinice din travaliu, prin care se determină poziția și progresia fătului și anatomia pelvisului matern este aceea că sunt metode de evaluare “în orb”, spre diferență de evaluările imagistice care ne-au “transparentizat” peretele abdominal și uterin. Astfel, evaluările imagistice au făcut totul măsurabil, obiectiv, cu înalt grad de certitudine, și nu subiectiv sau dependent de experiență, așa cum sunt grevate determinările clinice.
Este adevărat, nu vorbim despre descrieri morfologice fetale în travaliu. Totuși, imaginile fac transparent bazinul mamei și ne permit a avea o idee cât mai bună despre poziția fătului, sau modul optim de aplica un instrument precum forcepsul sau ventuza obstetricală. Așadar, cu siguranță ne-ar fi de folos dacă am reusi să facem transparent bazinul matern în timpul travaliului. De ce este important? Pentru că imprecizia, ca în orice știință, mai ales dublată de subiectivism și lipsa de experiență, conduce la o pleiadă de complicații ale travaliului, despre care știm că sunt cât se poate de reale, unele dramatice ca aspect și implicații ulterioare și mai ales frecvent întâlnite.
