APORTUL ECOGRAFIEI ÎN EXPLORAREA ABDOMINALĂ
Progresele obţinute în construcţia ecografelor şi, mai ales, a sondelor ecografice a făcut ca astăzi metoda să fie esenţială în medicina internă şi în alte specialităţi.
Este cunoscută utilitatea ei, dar mai ales faptul că este neiradiantă, ieftină, reproductibilă şi singura care permite diagnosticarea ”în timp real“.
Accesibilitatea metodei, a echipamentelor şi, nu în ultimul rând, formarea unui număr mare de specialişri în ecografie au făcut ca, înainte de multe alte metode diagnostice, să se apeleze la acest mijloc. Pe ansamblu ecografia aduce beneficii incontestabile, care se traduc în rapiditate diagnostică şi terapie ţintită şi eficace.
Ecografia poate vizualiza perfect pancreasul, ficatul, rinichii, splina şi organele genitale interne şi poate pune în evidenţă modificările patologice, de la simpla modificare a dimensiunilor şi formelor acestor organe, până la afectările de natură inflamatorie, degenerativă sau tumorală.
Azi nu se mai practică tubajul duodenal şi nici colecistografia, pentru că ecografia este cea mai bună metodă de vizualizare a colecistului şi a eventualilor calculi. Un comentariu similar se poate face în ceea ce priveşte vizualizarea calculilor renali sau a afecţiunilor obstructive renale (hidronefrozele).
Până la obţinerea rezultatelor analizelor de sânge, putem deja diagnostica ecografic o pancreatită, o colecistită sau chiar o ciroză hepatică.
Este uşor de înţeles faptul că nu se mai poate imagina un serviciu de urgenţă fără un ecograf, care, de cele mai multe ori, orientează sau tranşează diagnosticul încă din primele momente. În acest context, metoda se dovedeşte deosebit de utilă şi în diagnosticul diferenţial al unor afecţiuni cu simptomatologie asemănătoare (de exemplu, colecistita, litiaza biliară, colica renală sau afecţiuni acute cu sancţiune chirurgicală, cum sunt peritonita sau ocluzia).
Ecografia, care iniţial nu aborda patologia intestinală, ştiut fiind faptul că ultrasunetele nu străbat straturile cu aer, începe, mai nou, să aducă date valoroase şi în diagnosticarea apendicitei acute, a rectocolitei sau a bolii Crohn.
În fine, stadializarea oricărei neoplazii implică automat o ecografie abdominală pentru evidenţierea eventualelor metastaze sau adenopatii.
Concluzia este că această metodă a devenit practic ”al doilea stetoscop“ al unui medic şi este bine să facem măcar o ecografie pe an pentru a avea o imagine reală asupra stării noastre de sănătate.
Dr. Cornel Lungu
