9154
SECOLUL XXI - SECOLUL TERAPIILOR ŢINTITE ÎN TERAPIA BOLILOR MALIGNE (I)
Dr. Mihai Ciochinaru - Medic primar hematologie
Putem spune fără rezerve că ultimul deceniu al secolului trecut şi mai ales primul deceniu al secolului XXI au marcat un real progres în lupta împotriva cancerului. Măsura acestui progres este dată, pe de o parte, de creşterea cunoştinţelor despre această boală care ucide – după bolile cardiovasculare - cel mai mare număr de locuitori ai planetei, iar pe de altă parte, de reducerea numărului de oameni care se îmbolnăvesc de această boală.
Cu alte cuvinte, s-au făcut progrese considerabile atât în înţelegerea proceselor fundamentale care generează această maladie cât şi în ceea ce priveşte eforturile societăţii de a preveni şi trata cancerul. Pentru prima oară începând cu intervalul 1990-1995, s-a înregistrat o scădere atât a incidenţei cancerului cât şi a ratei deceselor provocate de acesta. De exemplu, în SUA aceste rate au scăzut pe toate tipurile de cancer combinate, precum şi pentru primele 10 tipuri de localizări, inversând pentru prima oară după o tendinţă de aproape 20 de ani de creştere continuă a cazurilor de cancer şi a mortalităţii provocate de acesta. Ratele de scădere, deşi modeste (aproximativ 1% pe an între 1990 şi 1995) pentru toate tipurile de cancer, s-au înregistrat pentru cele mai multe grupe de vârstă, atât la bărbaţi cât şi la femei şi pentru toate grupele rasiale şi etnice. Nu acelaşi lucru se poate spune despre aceste fenomene la nivelul întregului glob, unde atât incidenţa cât şi rata mortalităţii nu au ajuns încă la un trend descrescător. Dar există totuşi semne încurajatoare, la acestea contribuind măsurile energice de profilaxie prin evitarea factorilor carcinogeni cunoscuţi (fumat, carcinogeni industriali, vaccinări împotriva unor virusuri carcinogene), screeningul populaţional pentru detectarea precoce a unor tipuri de cancer, precum şi, nu în ultimul rând, perfecţionarea metodelor terapeutice cunoscute: chirurgie, chimioterapie şi hormonoterapie, radioterapie .
Recentele achiziţii în înţelegerea naturii cancerului ne-au permis să înţelegem că acesta nu este o singură boală, ci cel puţin 100 de afecţiuni diferite care îşi împart anumite caracteristici. Din cauza acestui fapt este puţin probabil că un singur “glonţ magic” va rezolva problema.
Cel mai remarcabil progres al ultimilor 25 de ani l-a constituit înţelegerea biologiei cancerului. Cancerul începe atunci când o singură celulă se modifică, astfel încât ajunge să se dividă continuu, eliberată de controlul la care este supusă o celulă normală. Această transformare este generată de schimbările în funcţia şi activitatea celulelor. Din cele aproximativ 100.000 de gene cât cuprinde genomul uman, activitatea alterată a unui număr relativ mic de gene, denumite oncogene, sunt responsabile de transformarea unei celule normale într-o celulă malignă.
Identificarea acestor gene defineşte scopul central al cercetării ştiinţifice în biologia cancerului şi deschide o fereastră fără precedent în descoperirea naturii cancerului.
Până acum, în pofida succeselor repurtate, acestea au fost rezultatul unei munci ştiinţifice “pe ghicite”, dar în prezent există oportunitatea schimbării modului de abordare a bolii canceroase graţie descoperirii oncogenelor şi a etapelor moleculare ale oncogenezei, care pot fi interferate şi blocate terapeutic. Fiecare tip de cancer este definit printr-un comportament unic al activităţii alterate şi normale ale genelor, iar catalogarea acestor comportamente moleculare diferite va putea preciza cât de multe forme diferite de cancer există.
Aşa cum semnătura unei persoane sau amprentele digitale sunt distincte de la un individ la altul, la fel şi celulele au semnături unice, caracteristici identificabile, legate de rolul lor în organism. În cursul transformării unei celule normale într-o celulă malignă, aceste “semnaturi” se modifică, iar aceste modificări devin un semnal unic al prezenţei şi caracterelor acestei celule.
Înţelegerea etiologiei moleculare a cancerului a permis dezvoltarea a noi terapii, care sunt definite colectiv ca terapii moleculare ţintite. Spre deosebire de medicaţia convenţională bazată pe medicamente citostatice, aceşti agenţi moleculari ţintiţi sunt definiţi ca agenţi care interferează evenimentele moleculare cheie responsabile de comportamentul (fenotipul) malign. Terapiile ţintite reprezintă o mare
promisiune pentru lărgirea arsenalului terapeutic, furnizând opţiuni terapeutice mai eficiente comparativ cu terapiile citostatice. Pe lângă aceasta, terapiile ţintite oferă ocazii unice pentru terapiile combinate cu alţi agenţi anticanceroşi, care au toxicităţi care nu se suprapun.
Aceşti agenţi terapeutici ţintiţi sunt încărcaţi de provocări unice, distincte de cele generate de chimioterapia convenţională. Aceste provocări includ necesitatea de selectare de markeri farmaco-dinamici, care să ghideze doza şi schemele de tratament şi de a identifica biomarkeri ce permit selecţia de grupe de pacienţi care sunt cei mai predispuşi să răspundă la tratament.
Până la sfârşitul anilor ’90, aproape toate medicamentele utilizate în terapia cancerului (cu excepţia tratamentelor hormonale), acţionau prin distrugerea celulelor tumorale aflate în procesul de replicare a ADN-ului şi de diviziune pentru formare de noi celule. Aceste medicamente citostatice distrugeau, de asemenea, şi unele celule normale, dar, din fericire, efectul asupra celulelor canceroase era mai mare
Urmare numărul următor
