Aparatele auditive sunt definite ca amplificatoare de sunet. Funcţia lor este de a amplifica sunetul la un nivel sonor necesar astfel încât o persoană cu pierdere de auz să poată detecta şi utiliza eficient aceasta amplificare de semnal acustic (Veit, 1978). Amplificarea reprezintă în mod cert funcţia principală a instrumentelor auditive, dar diferitele grade de pierdere de auz, de la uşoară, medie, severă şi până la profundă, la care se adaugă diferitele cauze care au condus la apariţia afecţiunii auditive sunt asociate cu problemele de discriminare a tonalităţilor sonore (gros, subţire) şi cu afectarea discriminării temporale, mai bine spus afectarea capacităţii de reacţie la stimulul acustic al urechii umaneau determinat cerinţe noi şi permanent variate în conceperea şi proiectarea acestor dispozitive medicale.
În ciuda progreselor remarcabile ale tehnologiei aparatelor auditive realizate în ultimii ani, instrumentele care au scopul reabilitării auditive compensează doar parţial pierderea de auz, nu o corectează în totalitate. Cu alte cuvinte, aparatele auditive nu refac funcţia auditivă, ci o compensează cu un prognostic relativ rar de 100% şi aceasta în funcţie de un anumit tip de pierdere de auz, cum ar fi hipoacuzia de transmisie(în care doar funcţia de transmitere a sunetului către organul receptor - cohleea sau melcul auditiv - este afectată), vârsta dobândirii pierderii auditive şi momentul protezării auditive, diabetul şi patologiile cardio-vasculare.
Trecând rapid peste istoria evoluţiei tehnologiei aparatelor auditive, vom zăbovi totuşi asupra unei clasificări pe baza acestui criteriu. Astfel, cronologic, aparatele auditive au fost fabricate utilizând tehnologia analogică (scoasă din uzla această oră) şi tehnologia digitală (in prezent), între aceste două etape a existat o tehnologie a aparatelor programabile, denumite aşa deoarece era posibilă ajustarea caracteristicilor cu ajutorul unui computer sau programator individual, care folosea tot tehnologia analogică. Astfel, pentru o mai bună analogie la viaţa de zi cu zi, putem compara tehnologia analogică a aparatelor auditive cu un telefon clasic cu disc, iar tehnologia digitală cu telefonul mobil sau celular.
O altă clasificare a aparatelor auditive se realizează pe baza criteriului aşezării la nivelul pavilionului urechii a aparatelor auditive.Vom păstra în această clasificare doar categoriile care sunt cele mai des utilizate, făcând excepţie dar menţionându-le pe cele de tip “tabacheră” sau “de corp” şi cele adaptate la braţele ochelarilor. Astfel, vom descrie aparatele auditive retroauriculare sau retropavilionare şi intraauriculare, acestea având la rândul lor câteva subgrupe determinate de tipul piesei anatomice (oliva) care stă în urechea utilizatorului (cazul aparatelor retroauriculare) şi profunzimea situării carcasei şi implicit dimensiunea din ce în ce mai redusă a aparatelor intraauriculare.
Descrierea amănunţită a acestor categorii de aparate auditive, cu avantajele şi dezavantajele fiecăreia, se va realiza pe larg cu concursul acestei reviste şi vă invităm să urmăriţi acest editorial. Descrierea are scopul de a prefigura o abordare pe înţelesul publicului larg a disciplinei audiologice denumită orientare audioprotetica, dar şi de a iniţia şi dărui coerenţă, atât viitorului utilizator, cât şi însoţitoruluisau aparţinătoruluiacestuia, familieisau prietenilor,persoanelor cu pierdere de auz, în înţelegerea tuturor aspectelor care implică achiziţia de aparate auditive.
Ing. Audiolog Florin-Andrei Băileşteanu
0735 184 636
mircea
Un articol bun ! Felicitari
Dec. 8, 2012, 1:30 a.m.Adriana
Felicitari! Informatiile sunt utile si de bun augur. Multumim.
Dec. 23, 2012, 11:13 p.m.corina
la cat mai multe articole!\r\nmultumim pentru informatii!\r\nfelicitari!\r\ncorina radu
Jan. 6, 2015, 7:53 p.m.