Dr. Doina Dumitru-Didita
Când vorbim de Sindromul de Apneea în Somn Obstructivă (SASO), dincolo de somnolenţa diurnă excesivă şi sforăit, riscurile şi comorbidităţile la care se supun pacienţii nediagnosticaţi sau netrataţi sunt multiple incluzând chiar moartea subită în timpul somnului.
Obezitatea şi adipozitatea viscerală sunt cunoscute ca factori de risc pentru dezvoltarea SASO, acesta întâlnindu-se la 50 % din persoanele obeze.
40% din pacienţii cu apnee obstructivă suferă de hipertensiune arterială (HTA). Asocierea aceasta determină frecvent HTA rezistentă la tratament, pacienţii clinici fiind frecvent trimişi de către cardiolog la investigaţii datorită lipsei de control a bolii doar din medicaţie antihipertensivă.
Există o prevalenţă de 40-50% la pacienţi cu insuficienţă cardiacă.
Sindroame metabolice (diabet zaharat, dislipidemie, hiperuricemie).
Accidente ischemice cerebrale: risc crescut de 4 ori la pacienţii cu SASO.
Se însoţeşte de tulburări ale libidoului la 28% din pacienţi.
Fragmentarea somnului duce la imposibilitatea creierului de a se odihni şi este însoţită de iritabilitate agresivitate, depresie, tulburări cognitive, cefalee matinală.
Riscul anestezic.
Datorită substanţelor utilizate în anestezie, pacienţii cu SASO sunt vulnerabili şi există riscul complicaţiilor cardiorespiratorii postoperatorii.
A crescut numărul de accidente rutiere datorate aţipirii la volan. Accidentele casnice şi de muncă pot fi de asemenea provocate de somnolenţa diurnă şi lipsa de concentrare. În studiile efectuate în USA somnolenţa a fost asociată în 31-41 % din accidentele majore ale vehiculelor comerciale (şoferii profesionişti).
Tratamentul SASO
Este diferit în funcţie de tipul de severitate, caracteristici şi bolile asociate.
Sunt totuşi câteva elemente comune pe care pacienţii cu SASO trebuie să le respecte:
• Cura de slăbire
• Igiena somnului
• Renunţarea la consumul de alcool şi sedative
• Sevrajul fumatului
• Tratamentul comorbidităţilor
Pentru SASO uşor, purtarea de dispozitive intraorale sau evitarea decubitului dorsal pot fi soluţiile de tratament.
Pentru SASO uşor sau moderat tratamentul chirurgical are scopul de a corecta modificările anatomice care contribuie la obstrucţia totală sau parţială a căilor aeriene superioare. Acestea pot fi atenuate cu ajutorul intervenţiilor ORL.
Tratamentul cu presiune pozitivă continuă (CPAP, autoCPAP, BiPAP) pe mască nazală este cea mai eficientă terapie pentru SASO sever sau moderat cu/ fără comorbidităţi. Obiectivele acestui tratament sunt normalizarea somnului, dispariţia evenimentelor respiratorii din timpul somnului şi a simptomelor nocturne şi diurne.
Aceasta presupune insuflarea de aer cu presiune pozitivă prin fosele nazale, prin intermediul unei măşti, etanşă cuplată la aparat. Este o atelă pneumatică permanentă a orofaringelui care se opune colapsului inspirator prin realizarea unor nivele de presiune între 4 şi 20 cm H2 0. Presiunea adecvată fiecărui pacient se stabileşte, sub control medical, prin metoda numită titrare. Aceasta se poate efectua direct la domiciliu, cu ajutorul poligrafului sinPAP, fie în clinică, cu ajutorul polisomnografului sinPAP.
Tipul de aparat se va stabili de către medic în funcţie de tipul de sindrom dar şi de patologiile asociate (Bi level utilizat la pacienţii cu asociere de BPOC, astm bronşic, etc.). În cazul unui Sindrom de Apnee de tip Central (SASC) se poate recomanda utilizarea ASV (adaptive servoventilation). Acest tip de aparat stochează informaţii privind tiparul respiraţiei normale şi utilizează aer cu presiune pentru a preveni pauzele respiratorii din timpul somnului. Suplimentar medicul poate recomanda utilizarea unui umidificator CPAP pentru menţinerea umidităţii dorite a aerului.
Tipul de mască (facială sau nazală) se va stabili tot de către medic, în funcţie de conformaţia facială sau de complianţa pacientului la diferitele modele de măşti.
Utilizarea aparatului şi a măştii este foarte simplă şi se face la domiciliu. Acesta va trebui utilizat minim 5 ore în fiecare noapte. Este foarte important ca pacientul să fie instruit înaintea iniţierii terapiei.
Conform unei scheme prestabilite, trebuie efectuate controale periodice în vederea verificărilor tehnice, de utilizarea aparatului (complianţa) şi a eventualelor modificări de setare a presiunilor.
Tratamentul medicamentos
Este util doar în formele uşoare de SASO, dar nu poate substitui CPAP-ul sau intervenţia chirurgicală. Evaluarea diferitelor tratamente, în principal pentru testarea gradului de somnolenţă excesivă diurnă restantă, se poate efectua cu ajutorul testului de latenţă a somnului, MSLT.
