Camelia Teleianu, Dr.
Să o cunoaştem
Tensiunea arterială sistolică reprezintă presiunea cu care inima împinge sângele în artere, iar tensiunea arterială diastolică este presiunea existentă în vase în timpul relaxării inimii (diastolă), valorile măsurate exprimându-se în milimetri coloană de mercur (mmHg). Se înţelege prin hipertensiune arterială (HTA) creşterea peste normal a valorilor tensiunii arteriale – fie ea sistolică sau diastolică – sau a amândurora. Cu cât valorile tensionale sunt mai mari, cu atât hipertensiunea este de grad mai înalt şi poate genera complicaţii.
Limitele normale ale tensiunii arteriale variază în funcţie de vârstă. Pentru o persoană adultă, valorile normale ale tensiunii arteriale trebuie să fie mai mici de 140/90mmHg. La persoanele cu diabet zaharat, precum şi la cele cu risc cardiovascular crescut este indicat ca valorile tensiunii arteriale să fie sub 130/80 mmHg.
Tensiunea arterială nu are o valoare fixă pe parcursul unei zile, dar la o persoană sănătoasă ea se menţine în limite normale cu mici variaţii. Situaţii ca efortul fizic intens, emoţiile pozitive ori negative, consumul de lichide – şi, în special, de alcool –, folosirea unor substanţe pot duce la creşteri pasagere ale tensiunii chiar şi la persoane sănătoase.
Hipertensiunea arterială poate fi esenţială (95% dintre pacienţii hipertensivi) sau primară şi secundară – cel mai adesea ca urmare a unor boli endocrine sau renale – situaţie în care HTA dispare în urma tratării bolii care a cauzat-o.
HTA esenţială este o boală cronică foarte frecventă la populaţia adultă (40%); practic, după ateroscleroză (îngroşarea pereţilor arteriali cauzată de depuneri de grăsime), HTA este cea mai răspândită boală a aparatului cardiovascular.
Ambele afecţiuni sunt boli în care factorul complex numit „mod de viaţă” are o importanţă majoră, rădăcinile HTA ori ale aterosclerozei extinzându-se până la vârsta adolescenţei sau chiar în copilărie.
Printre factorii implicaţi în producerea HTA esenţiale se numără: ereditatea (dacă unul sau ambii părinţi au avut HTA, riscul de a avea această maladie este mai mare), vârsta (HTA apare mai frecvent la persoane peste 40 de ani), sexul (HTA este mai frecventă la bărbaţi); aceşti factori sunt nemodificabili. Există însă şi factori care ţin de stilul de viaţă şi deci pot fi influenţaţi: fumatul, consumul excesiv de sare, excesul alimentar şi cel de alcool, sedentarismul, stresul (fizic şi psihic).
Cum acţionează
În timp, valorile tensionale constant mari modifică vasele din organism ducând la accelerarea procesului de îmbătrânire. Această acţiune se manifestă atât pe vasele mari, unde potenţează fenomenele de ateroscleroză - ceea ce are drept consecinţă apariţia accidentelor vasculare cerebrale, a infarctului miocardic -, cât şi pe vasele mici, pe care le distruge, determinând boală cronică renală sau la nivelul ochiului, unde afectarea vaselor poate să ducă la pierderea vederii. Aceleaşi valori tensionale mari suprasolicită constant şi permanent muşchiul inimii, care iniţial se adaptează la presiunea crescută prin îngroşare (hipertrofie), pentru ca ulterior forţa lui să scadă, inima să se mărească şi să apară fenomenele de insuficienţă cardiacă.
Riscul de a face complicaţii (infarct miocardic, accident cerebral vascular, insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală) creşte proporţional cu creşterea valorilor tensionale şi cu durata bolii.
Cum se pune diagnosticul
Deseori, hipertensiunea se diagnostichează odată cu apariţia complicaţiilor, fiindcă ea nu este însoţită întotdeauna de simptome specifice. Valorile crescute ale tensiunii pot da: dureri de cap, ameţeli, tulburări de vedere, zgomote în urechi, dificultăţi la respiraţie în timpul efortului, sângerări nazale (epistaxis). HTA se poate diagnostica uşor prin măsurarea valorilor tensionale cu ajutorul tensiometrului. De asemenea, tensiunea se poate măsura pe 24 de ore cu aparate speciale, realizându-se o metodă de monitorizare continuă: examenul Holter de tensiune.
La consultul iniţial este indicat ca tensiunea să fie măsurată la ambele braţe, la membrele inferioare, culcat şi în picioare. Ulterior, tensiunea se poate măsura la braţul cu valorile cele mai mari şi, de obicei, se fac minimum două măsurători, la interval de 1-2 minute, păstrându-se valoarea cea mai mică.
Tensiunea se poate măsura atât la domiciliu cât şi la spital sau la cabinet, unde adesea este uşor crescută faţă de valorile obişnuite (tensiunea de halat alb).
În cazul unui pacient căruia i s-au găsit valori tensionale crescute în urma unui examen clinic complet, medicul va recomanda o serie de investigaţii de laborator, prin care să aprecieze răsunetul tensiunii crescute pe inimă, vase, rinichi, creier. După precizarea diagnosticului corect, este necesară instituirea unui tratament care să ducă la scăderea valorilor tensionale, a altor factori de risc (colesterolul crescut), dar şi a complicaţiilor posibile. Tratamentul hipertensiunii se continuă toată viaţa, ajustându-se în funcţie de valorile tensionale. El implică atât modificarea stilului de viaţă cât şi o medicaţie specifică hipotensoare, ambele fiind la fel de importante.
Să o combatem
Modificarea stilului de viaţă implică măsuri simple, dar extrem de eficiente. Reducerea aportului de sare la minim, prin eliminarea oricăror alimente sărate şi nefolosirea de sare în alimentaţie. S-a demonstrat experimental că sarea duce rapid la creşterea presiunii arteriale, efect cu durată de câteva ore după consum. Pentru persoanele supraponderale, cura de slăbire, precum şi păstrarea unei diete fără grăsimi, reprezintă o modalitate de a reduce tensiunea, în plus, scăderea în greutate reducând riscul de apariţie a aterosclerozei sau a diabetului zaharat. În paralel, se recomandă un consum crescut de fructe şi legume, în special de afine şi suc de tomate proaspete, ca şi scăderea consumului de alcool, cunoscându-se că alcoolul în doze mari (peste 400-500 ml vin/zi, 200 ml băuturi tari, 1 litru bere) favorizează creşterile de tensiune şi apariţia accidentului vascular cerebral. Sunt esenţiale renunţarea la fumat şi efectuarea de efort fizic moderat minimum 30 de minute/zi (înot, alergare, bicicletă). Nu trebuie uitat nici de respectarea perioadelor de concediu, ca şi a orelor de somn şi de relaxare, combaterea stresului contribuind la reducerea HTA.
Tratamentul medicamentos trebuie început imediat dacă tensiunea arterială este mai mare de 180/100 mmHg sau dacă HTA este însoţită de complicaţii. Există numeroase medicamente antihipertensive, dintre care medicul curant poate alege cea mai eficientă combinaţie, în funcţie de caracteristicile individuale ale fiecărui pacient. Este de reţinut faptul că tratamentul antihipertensiv nu asigură protecţie decât dacă tensiunea arterială este adusă la valorile normale.
În concluzie, nu subestimaţi acest duşman tăcut, controlaţi-vă regulat tensiunea arterială, iar dacă valorile ei sunt peste limita normală, schimbaţi-vă stilul de viaţă şi consultaţi specialistul!
