Alergia este o reacţie exagerată a organismului împotriva anumitor substanţe din mediul ce ne înconjoară, denumite alergeni. Cei mai întâlniţi alergeni sunt polenurile, acarienii din praful de casă, animalele de companie, mucegaiurile, anumite alimente, veninul unor insecte şi unele medicamente. Simptomele pe care o persoană alergică le are sunt determinate de tipul alergenului la care se dezvoltă reacţia şi de calea de pătrundere a sa în organism, determinând astfel locul unde aceasta se desfăşoară. O reacţie alergică poate să presupună apariţia strănutului, a pruritului nazal şi ocular, apariţia tusei şi dificultăţi în respiraţie sau apariţia unor erupţii cutanate intens pruriginoase, putând merge chiar până la edemul faringelui sau pierderea cunoştinţei şi instalarea şocului.
https://smartlove.ro/stop-tick4
Cum se poate diagnostica alergia?
O persoană care a avut astfel de simptome trebuie să fie consultată de un medic alergolog. Cauza apariţiei alergiei încă nu este cunoscută. Se pare că există o componentă ereditară. În timp ce un copil cu un părinte alergic prezintă 50% risc să dezvolte alergii, acesta creşte la 70% pentru un copil cu ambii părinţi alergici. Însă, principala întrebare nu este de ce, în cazul unei alergii, ci la ce?
Teste specifice
Înainte de instituirea unei terapii, medicul alergolog va efectua anumite teste, pentru a determina care alergen a provocat reacţia.
Standardul de aur îl constituie testele cutanate prick (TCP) cu truse standardizate de alergeni. Testul se desfăşoară în cabinet, astfel: pe pielea antebraţului se pune câte o picătură din extractul de alergen, respectiv un control pozitiv şi unul negativ, iar prin aceasta se puncţionează pielea cu o lanţetă până la maximum 1 mm, iar interpretarea se va face în 20 de minute. TCP sunt cu atât mai importante cu cât alergia poate da simptome mai severe, cum este în cazul unor alimente (alune, arahide, lapte), unde trebuie rapid instituite măsuri de evitare a alergenului.
Tot în cazul alimentelor, testul se poate efectua prin puncţionarea directă a unui aliment crud, urmând apoi puncţionarea tegumentului (prick-to-prick). Pot exista însă situaţii în care TCP nu se pot efectua; în cazul în care tratamentul antialergic, care influenţează testarea, nu poate fi întrerupt, erupţia cutanată este foarte severă sau TCP pot da reacţii severe (veninul de albine), determinarea alergenului care provoacă alergia se va determina din sânge. Pentru aceasta, se măsoară în laborator nivelul unor anticorpi împotriva respectivului alergen, denumiţi IgE specifice. Acestea au o mare valoare în situaţiile clinice relevate.
Alergiile au determinat restricţionarea în mod semnificativ a multor activităţi. Multe persoane cu alergii severe trăiesc temându-se că mediul înconjurător este plin de pericole. Aşadar, primul pas în tratarea simptomelor alergice este identificarea agentului cauzator, iar unde este posibil, strict evitarea acestuia are un rol determinant în tratament şi în creşterea calităţii vieţii.