Daniela Şerbănescu Psiholog
Realitatea psihologică a dependenţei
Din punct de vedere psihologic, pacientul hemodializat este vizitat de multe trăiri străine altor categorii de bolnavi cronici. În primul rând, pacientul hemodializat este dependent, iar această dependenţă nu este autoindusă. El este dependent involuntar, dependenţa reprezentând pentru el manifestarea instinctului primordial de supravieţuire.
Dependenţa devine, în acest context, prima din ierarhia marilor probleme cu implicaţii psihologice specifice pacienţilor dializaţi, devine un factor de stres. Iată câteva dintre fundamentele pe care se bazează această afirmaţie:
- Programul de tratament nu concordă, de foarte multe ori, cu programul celorlalţi membri ai familiei. Astfel, sunt determinate restructurări la nivelul relaţiilor intrafamiliale.
- Inversiunile de rol care survin la nivel intrafamilial, ca urmare a tratamentului prin dializă al unuia dintre membri, au adesea consecinţe grave asupra personalităţii pacienţilor. Consecutiv sentimentului de dependenţă de cei din jur apare şi sentimentul de culpabilitate: pacienţii au impresia că nu oferă mai nimic, dar cer prea mult de la membrii familiei.
- Atitudinea hiperprotectivă a membrilor familiei asupra bolnavului dializat se reflectă în reducerea până la dispariţie a oricăror activităţi casnice ale acestuia, ceea ce îi încurajează tendinţa inconştientă spre dependenţă de cei din jur, creând sau menţinând dezechilibre psihice.
- Programul de tratament nu concordă cu programul celorlalte (posibile) activităţi ale pacientului, lucru care îngreunează integrarea profesională şi socială a acestuia.
- Rinichiul artificial consumă din timpul pacientului (aproximativ 12% din timpul de activitate săptămânal), ceea ce determină din partea acestuia trăirea continuă a sentimentului de dependenţă. El nu poate trăi fără această maşină, pe care, fie începe la un moment dat să o perceapă ca pe o parte a sa, fie se consideră pe sine ca fiind o parte a rinichiului artificial. Situaţia aceasta determină la unii dintre pacienţi sentimente de ambivalenţă, de respingere şi ataşament faţă de rinichiul artificial, ajungând până la dorinţa de a face dializă numai la aparatul cu care „s-au obişnuit”.
Pacientul dializat percepe echipa de dializă ca pe un factor limitativ al libertăţii sale. Subiectiv, o dependenţă accentuată faţă de unii membri ai echipei terapeutice se traduce prin creşterea anxietăţii bolnavului, atunci când nu este îngrijit de persoana preferată. Iată o altă ambivalenţă trăită de pacient: echipa terapeutică este asociată cu echipa care este „vinovată” de limitările sale prin programul de dializă, iar pe de altă parte el trăieşte un profund sentiment de dependenţă afectivă faţă de unii membri ai echipei.
Pacientul suportă schimbări periodice de rol şi status social: odată cu fiecare şedinţă de dializă trece de la dependenţa totală (conectat la un aparat, lipsit de posibilitatea de deplasare, cu contacte sociale limitate) la o relativă independenţă (în societate, la serviciu, acasă, unde poate avea responsabilităţi, poate munci).
Eşti pacient dializat? Ce e de făcut?
- Fă ceea ce poţi, dar ceea ce poţi, FĂ!
- Fii conştient de dependenţa ta fiziologică, fii conştient şi de independenţa ta psihologică, socială şi culturală!
- Bucură-ţi corpul şi sufletul ori de câte ori ai ocazia!
- Reaminteşte-ţi, de câte ori ai ocazia, calităţile tale şi mulţumeşte-ţi pentru ele!
- MUNCEŞTE! Şi nu uita că unii muncesc numai gândind!
- Fii de folos altora! Nici nu-ţi dai seama cât de mult valorează chiar şi numai un cuvânt!
- VORBEŞTE! Acest tip de comunicare ne deosebeşte de alte fiinţe!
- IUBEŞTE! Acest sentiment ne face oameni!
- Dacă gândul la boală nu-ţi dă pace, fă-ţi timp 10 minute pe zi în care să te gândeşti numai la ea, eventual în timpul programului de dializă, în rest ai multe altele de făcut şi de gândit!
- Fă-ţi timp pentru tine şi pentru cei importanţi din jurul tău!
- Dăruieşte din experienţa, din înţelepciunea, din puterea ta!
- SOCIALIZEAZĂ! Mergi în vizite, primeşte musafiri, mergi la petreceri, sărbătoreşte-ţi ziua de naştere!
- Foloseşte-ţi timpul petrecut la dializă făcând planuri pentru a doua zi sau pentru odihnă!
- Respectă-ţi rolurile: fii mamă/tată, soţie/soţ, fiică/fiu, bunică/bunic, mătuşă/unchi, nepoată/nepot…
- NU UITA că nu eşti contagios! Vorbeşte-le altora despre afecţiunea ta, învaţă-i! Nici tu nu ştiai prea multe despre dializă înainte de a urma acest tratament!
- TRĂIEŞTE şi FII FERICIT pentru asta!
...şi gândeşte-te la ce spunea Sfântul Augustin: „Fericirea este să ştii să-ţi doreşti ceea ce ai deja.”
