Prof. dr. Constantin Dumitrache
Tiroida este o glandă endocrină, în formă de fluture, situată în zona cervicală anterioară, deci la nivelul gâtului, deasupra manubriului sternal, între cei 2 muşchi sternocleidomastoidieni.
În secolul XVII s-a introdus termenul de tiroidă plecând de la faptul că ea a fost asociată cu un scut al gâtului (în limba greacă scutul este numit Thyreos), dar ulterior s-a dovedit că, prin funcţionalitatea sa, poate fi considerată un scut al normalităţii în organism.
Hormonii tiroidieni sunt necesari oricărui proces ce se derulează în organism. Pornind de la creştere, hormonii tiroidieni sunt responsabili pentru apariţia nucleilor de osificare, sunt răspunzători de termoreglarea organismului (produc căldură), sunt cei care diferenţiază sistemul nervos şi au un rol major în metabolisme (glucidic, lipidic, proteic etc).
Aproape un miliard de celule poartă numele de foliculi tiroidieni - care sunt sediul biosintezei hormonilor tiroidieni -, iar orice afectare a funcţionalităţii acestor foliculi poate duce la insuficienţa hormonilor tiroidieni. Tiroida nu este autonomă în organism şi nu lucrează solitar; de aceea avem un întreg sistem de reglare (numit mecanism de feed-back) între encefal, hipofiză şi tiroidă.
Cele mai întâlnite boli ale tiroidei
Insuficienţa tiroidiană (hipotiroidismul) apare atunci când glanda tiroidă produce insuficienţi hormoni tiroidieni. Boala poate să apară oricând pe parcursul evoluţiei unui om (congenital, în copilărie sau la maturitate); de aceea trebuie luate măsuri încă din fazele incipiente. Pentru copii trebuie făcute controale periodice la medicul specialist, deoarece boala poate să apară fără simptome anterioare. Sunt o serie de boli care se pot asocia cu insuficienţa tiroidiană, dar prin leziuni la nivelul hipofizei sau hipotalamusului.
Simptome ale hipotiroidiei: constipaţie, piele uscată, creşterea în greutate deşi pacientul nu are poftă de mâncare, dureri musculare şi articulare, întârzieri menstruale sau cu flux abundent, depresie, gândire şi vorbire lentă, somnolenţă, scăderea capacităţii de memorare, adaptabilitate scazută la frig etc.
Cauze ale hipotiroidiei:
- inflamaţie cauzată de sistemul imunitar (tiroidita autoimună/Hashimoto);
- în urma unei intervenţii chirurgicale parţiale, partea de glandă rămasă nu produce suficienţi hormoni tiroidieni;
- în urma tratamentului cu iod radioactiv, în cazul guşei sau al altor boli ale tiroidei, se distrug prea multe celule (foliculi tiroidieni).
Excesul de hormoni tiroidieni (hipertiroidismul) apare atunci când glanda tiroidă pune în circulaţie o cantitate mai mare de hormoni tiroidieni. Poate fi antrenată în acest proces întreaga glandă sau o formaţiune tumorală localizată într-o anumită zonă a tiroidei (adenomul toxic). Dacă în cazul insuficienţei tiroidiene totul “evoluează încet”, în cazul hipertiroidismului totul “evoluează rapid şi agresiv”.
Manifestări şi simptome pentru hipertiroidie:
- la nivelul aparatului cardiovascular se manifestă prin tulburări de ritm cardiac, creşterea numărului de bătăi pe minut (tahicardie), bătăi cardiace rapide şi neregulate (fibrilaţie), bradicardie (ritm cardiac lent);
- pulmonar se manifestă prin creşterea numărului de respiraţii pe minut (creşterea de la 18 respiraţii în medie la peste 25 pe minut);
- la nivelul tubului digestiv, tranzitul devine accelerat şi se manifestă prin scaune frecvente, dar nu diareice, ci prin scaune neformate frecvente (5-7/zi);
- tegumentele sunt subţiri, umede, chiar excesiv de umede din cauza efectului calorigen pe care îl au hormonii tiroidieni, iar pe corp rămân urme uşoare din cauza vasodilataţiei periferice (dermografism accentuat);
- neuropsihic se manifestă prin agitaţie, insomnie, tremurături ale membrelor, iar în cazul bolii Graves Basedow (guşa exoftalmică) se adaugă modificări oculare, cea mai evidentă fiind “ochii holbaţi” (protruzia globilor oculari);
- scăderea rapidă în greutate, chiar dacă pacientul are poftă de mâncare şi mănâncă (uneori peste medie).
Atunci când pacientul manifestă una sau mai multe dintre aceste simptome clinice, trebuie să meargă la medicul endocrinolog (mulţi pacienţi se duc direct la cardiolog, gastroenterolog etc. şi uită de acest aspect).
Cauze ale hipertiroidiei
Principala cauză este patologia autoimună cu apariţia unor substanţe stimulative pentru funcţionalitatea tiroidei, care duc la un exces de hormoni tiroidieni. Totodată, cum s-a precizat la început, o altă cauză o reprezintă formaţiunea tumorală hiperfuncţională, care pune în circulaţie în organism o cantitate mare de hormoni tiroidieni. Stresul poate fi însă un factor care declanşează sau accentuează tocmai acest element autoimun cauzal al bolii. Foarte frecvent, stresul se regăseşte în anamneza fiecărui pacient (povestea spusă la doctor ca factor declanşator al bolii). Pacienţilor cu hipertiroidism le este contraindicat să consume alimente cu exces de iod (inclusiv sare iodată), să cureţe nuci cu mâinile goale, să facă investigaţii cu substanţă de contrast etc.
Tratament pentru bolile tiroidei
Majoritatea bolilor tiroidiene se tratează prin medicamente. Pentru hipotiroidie se administrează medicamente cu hormoni tiroidieni, iar doza se stabileşte în funcţie de severitatea bolii. Pentru hipertiroidie se apelează la medicamente antitiroidiene, iod radioactiv sau tratamentul chirurgical (tiroidectomie) atunci când boala nu răspunde la medicaţie.
Cancerul tiroidian
Cancerul tiroidian este destul de frecvent întâlnit în cazul guşilor nodulare şi, mai ales, în guşile uninodulare. România este o ţară cu deficit de iod, iar în rândul populaţiei se găsesc foarte mulţi oameni cu guşă endemică, aproape 20-30% din populaţie.
Cancerul tiroidian este o formă de cancer cu o evoluţie lentă, iar diagnosticul se efectuează pe baza puncţiei aspirative cu ac fin. Tiroida este eliminată în acest caz definitiv prin intervenţia chirurgicală, iar pacienţii urmează ulterior tratament cu iod radioactiv pentru eliminarea ultimelor celule cancerigene care ar mai putea rămâne în ţesut. Doctorul stabileşte doza necesară suplinirii glandei eliminate, iar acest tratament medicamentos trebuie urmat pe durata întregii vieţi.
Recomandări:
Atunci când pacientul manifestă simptome clinice de hipo sau hipertiroidie, trebuie să meargă la medicul endocrinolog (mulţi pacienţi se duc direct la cardiolog, gastroenterolog etc. şi uită de acest aspect).
Pentru femeile însărcinate este recomandată o vizită preliminară din timp la medicul endocrinolog, iar după naştere, în primul an, trebuie testată funcţia tiroidei pentru a evita bolile asociate (tiroidita postpartum). În această perioadă, apariţia nodulilor tiroidieni benigni este frecventă, însă, în ultimii ani, a crescut incidenţa nodulilor canceroşi (cancer tiroidian).
