Klara Iulia Hatami Dr.
În ultimii 10 ani, comunitatea chirurgilor plasticieni şi-a revizuit atitudinea faţă de lipofilling (transfer liber de grăsime proprie). Motivul pentru care aceştia aveau rezerve faţă de lipofilling este faptul că au fost antrenaţi să îndepărteze semnele de îmbătrânire prin blefaroplastie, lifting facial, frontal etc., metode bazate pe tratamente ce implică excizie şi suspendarea ţesuturilor.
Există şi bariere tehnice, desigur. Lipofillingul de succes implică o tehnică precisă şi mare atenţie la detalii, ca şi în cazul unei intervenţii chirurgicale. În plus, această tehnică implică fotografierea precisă a pacienţilor înainte de tratament şi după, din cauza modificărilor, uneori foarte fine, de ordinul milimetrilor.
Chirurgia estetică se transformă rapid, din zona tratamentelor de excizie şi suspensie a ţesuturilor, a operaţiilor extensive, la proceduri de augmentare şi de rejuvenare, cu evoluţie rapidă, dar şi cu recuperare postoperatorie mai rapidă. Motivul? Primul şi cel mai important factor în îmbătrinirea feţei este atrofia ţesuturilor şi pierderea volumelor faciale. Soluţia evidentă pentru atrofie este restaurarea volumelor faciale.
CUM ÎMBĂTRÂNIM?
În toate tratatele de chirurgie plastică, atrofia prezintă un rol important, mai mare decât îl are ptoza, ca o justificare pentru liftinguri şi blefaroplastii. În mod obişnuit, modelul pentru îmbătrinirea feţei este ptoza sau coborârea pielii, a muşchilor, a grăsimii - totul se mută în jos. Oricine îşi trage în sus pielea, pomeţii, ţesuturile, vede că semnele bătrâneţii se atenuează.
Până de curând, chirurgia plastică s-a bazat pe aceste principii simple: îndepărtarea semnelor de bătrânete prin excizia pielii, grăsimii, muşchilor şi fasciei, întărirea şi/sau suspendarea ţesuturilor restante.
În zilele noastre, în afară de vârstnici, putem vedea atrofia facială şi la persoane dependente de anumite substanţe sau în urma unor tratamente medicamentoase. Aceste persoane, deşi tinere, nu arată neapărat în vârstă din cauza atrofiei ţesuturilor, dar arată bolnave, cu tâmplele şi pomeţii foarte proeminenţi, osoşi.
Determinarea cantităţii specifice de grăsime şi nivelurile la care aceasta se va injecta necesită o strategie precisă. Înainte de a planifica operaţia, chirurgul va evalua stilul de viaţă şi istoricul medical şi social al pacientului, aşteptările acestuia, operaţiile estetice anterioare, examenul fizic local şi general. Cu aceste informatii, chirurgul plastician poate să-şi facă planul de tratament. Pacienţii trebuie să înţeleagă în detaliu ce implică procedura, ce au de făcut în timpul recuperării, ce complicaţii şi ce efecte secundare pot apărea.
Dacă pacienţii sunt interesaţi de procedurile de rejuvenare, ei sunt sfătuiţi să aducă fotografii din perioada în care consideră că arătau foarte bine, pentru a determina gradul de augmentare posibil. Aceste poze ne permit să evaluăm conturul lor facial din tinereţe , chiar dacă acum solicită un altfel de aspect decât acela, permiţându-ne să stabilim indicaţiile de tratament. În acest fel se clarifică aspectele din tinereţe care le plac şi care nu. Dacă pacienţii au avut între timp şi intervenţii chirurgicale de genul lifting facial, atunci aceste fotografii sunt şi mai utile, deoarece operaţiile modifică uneori anumite linii ale feţei.
Trebuie să cereţi fotografii în care pacientul:
- 1. să nu zâmbească, deoarece zâmbetul distorsonează liniile feţei, mai ales la nivelul pomeţilor, al pleoapelor inferioare şi buzelor;
- 2. să fie prezentat din profil şi din faţă.
Dacă pacienţii doresc modificarea trăsăturilor lor, atunci le cerem să aducă poze ale persoanelor cu care doresc să aibă anumite asemănări, pentru a ne da seama exact ce doresc şi a le putea spune dacă se poate face sau nu şi în ce măsură este realizabil ceea ce doresc ei.
De obicei, înainte de operaţie, au loc cam 2 consultaţii cu fiecare pacient. În cadrul primei consultaţii se insistă mai mult asupra stilului de viaţă al pacientului, a istoricului său medical, a aşteptărilor sale, a antecedentelor de chirurgie plastică anterioare, asupra formei fizice şi stării generale a pacientului. Se fac fotografii. Foarte important este ca pacientul să înţeleagă în ce constă intervenţia şi ce se obţine prin aceasta.
