Univ. Dr. Oancea Simona Conf.
În modelul ecologic al sănătăţii realizat de Antonovsky, sănătatea poate fi influenţată la toate cele 4 nivele: societate, comunitate, loc de muncă, individ.
Abordarea conceptului modern de promovare a sănătăţii publice presupune în primul rând cunoaşterea naturii sănătăţii şi a factorilor care o influenţează. Îmbunătăţirea stării de sănătate şi bunăstarea forţei de muncă reprezintă prima intervenţie la nivel individual, urmată de intervenţiile la nivel organizaţional (îmbunătăţirea locului de muncă) necesare conservării capacităţii de muncă.
Astăzi este general acceptat faptul că alimentaţia influenţează puternic starea de sănătate a populaţiei şi evoluţia biologică a individului, astfel încât aspectele alimentare se regăsesc printre cele mai stringente subiecte de studiu naţionale şi internaţionale. Peste tot în lume, guvernele consideră prioritară problema alimentelor şi nutriţiei, aceasta fiind inclusă în strategiile de sănătate publică.
Evoluţia cerinţei consumatorilor arată o nevoie crescută a acestora pentru alimente mai sigure, cu atât mai mult cu cât studiile recente au arătat necesitatea adaptării dietei actuale la condiţii diferite de mediu. Suntem nevoiţi să consumăm alimente cu un grad înalt de procesare, conservare şi depozitare pe termen îndelungat, condiţii care favorizează pierderea în anumiţi nutrienţi şi substanţe biologic active. Mai mult, indivizii sunt supuşi continuu factorilor de stres, astfel încât se impune un consum mai mare de alimente bogate în nutrienţi şi compuşi bioactivi care să neutralizeze acele efecte nocive.
Modificările globale şi preferinţele mondiale sunt orientate tot mai mult spre un stil de viaţă sănătos şi servicii îmbunătăţite de promovare a sănătăţii publice.
În acest context, se impun îmbunătăţite măsurile preventive privind anumite boli, în primul rând cancerul şi bolile cardiovasculare care se regăsesc în primele locuri privind costurile anuale (peste 700 bilioane de dolari fiecare, conform estimărilor americane) de perturbare a sănătăţii, dizabilităţi sau moarte prematură, consecinţe care întrec cu mult alte probleme de sănătate publică.
La nivel mondial, există o intensificare a studiilor atât din partea instituţiilor academice cât şi a companiilor private, asupra investigării compuşilor bioactivi din plante, în scopul prevenirii anumitor boli, aceşti compuşi fiind în general lipsiţi de toxicitate şi efecte secundare. Datorită costurilor ridicate ale medicinii curative, medicina preventivă a devenit esenţială pentru îmbunătăţirea sănătăţii, în special în ţările din Vest.
Plantele au fost considerate de multă vreme o sursă importantă de principii bioactive care şi-au găsit utilizări în medicina tradiţională sau alternativă (fitoterapie) ca urmare a furnizării de compuşi cu efecte promotoare asupra sănătăţii umane.
Substanţele fitochimice reprezintă o clasă largă de compuşi chimici cu structuri foarte variate, de exemplu compuşii fenolici (antocianii), carotenoidici, alcaloizii, compuşii cu azot şi organosulfurici, vitaminele, studiaţi în principal din două motive: efectele lor benefice asupra sănătăţii umane şi potenţialele aplicaţii ca surse naturale de coloranţi alimentari.
Este binecunoscut faptul că anumite condiţii – alimentaţia sărăcită în nutrienţi, fumatul, consumul de alcool, mediul ocupaţional cu risc – pot deveni factori de risc pentru apariţia degradării oxidative din organism. Stresul oxidativ este implicat în dezvoltarea a numeroase boli cronice, precum bolile cardiovasculare, neurodegenerative, disfuncţii inflamatorii, artrita, bolile autoimune, diabetul, îmbătrânirea şi cancerul. Deoarece trăim într‑un mediu cu risc oxidativ destul de ridicat avem nevoie de o puternică protecţie împotriva stresului oxidativ, realizată în principal printr-un consum adecvat de antioxidanţi din dietă (fructe şi legume) sau prin suplimente alimentare. Diferite studii pe animale şi epidemiologice au arătat o longevitate ridicată şi un risc scăzut de boli cardiovasculare şi cancer printr-un consum ridicat de antioxidanţi aduşi din alimentaţie. Fructele şi legumele proaspete reprezintă surse foarte bune de substanţe fitochimice care acţionează ca antioxidanţi. Aceste rezultate au condus eforturile de sănătate publică spre încurajarea populaţiei de consumare a produselor proaspete, astfel încât în anumite ţări, precum SUA şi Anglia, recomandările oficiale nutriţionale sunt de consumare a cinci porţii de fructe şi legume pe zi. Beneficiile asupra sănătăţii umane aduse de compuşii bioactivi vegetali sunt adeseori asociate cu efectele interactive şi sinergetice a diferitelor clase de nutrienţi, care se corelează între ei într-o proporţie ridicată. La aceste interacţii, se mai adaugă şi alte influenţe, precum stilul de viaţă.
Activităţile noastre de cercetare în cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/63258 ”Şcoala postdoctorală pentru biodiversitate zootehnică şi biotehnologii alimentare bazate pe ecoeconomie şi bioeconomie necesare ecosanogenezei" sunt orientate spre valorificarea resurselor vegetale autohtone bogate în antociani (bioflavonoizi cu puternice proprietăţi antioxidante) pentru obţinerea unor produse cu înalt potenţial ecosanogenetic, prin proprietăţile lor promotoare ale sănătăţii publice.
Nutriţia bazată pe fructe şi legume de calitate în special cele provenite din agricultura ecologică, care poate furniza un conţinut ridicat de antioxidanţi, joacă un rol important în promovarea sănătăţii umane, dar şi în alimentaţia de protecţie care are rol de completare a măsurilor de creştere a rezistenţei nespecifice a organismului la diferiţi agenţi toxici ocupaţionali. Rolul nutriţiei în aspectele de sănătate publică este bazat pe două nivele de intervenţie: (1) programele de intervenţie primară care urmăresc corectarea unor deficienţe nutriţionale; (2) programele de intervenţie secundară care urmăresc modificarea dietei în scopul influenţării pozitive a evoluţiei anumitor boli. Printre ultimele, suplimentarea dietei cu antioxidanţi în scopul reducerii riscului de cancer şi a altor boli cronice, a câştigat o mare popularitate printre programele de sănătate publică.
