As. Univ. Dr. Radu Tincu
În opinia mea, îmbunătățirea sistemelor de sănatate reprezintă o provocare în întreaga lume. Nu există un sistem de sănătate ideal. Chiar și sistemele de sănatate performante, cum ar fi cel britanic sau cele din țările nordice sunt în permanență evaluate și analizate în vederea creșterii performanței acestora.
În acelasi timp, nu cred că există o rețetă universală care poate fi aplicată într-un sistem de sănătate. Fiecare sistem de sănătate are particularitățile sale, care trebuie bine identificate, pentru că numai în acest mod se poate realiza o politică de sănătate reală, obiectivă, dar mai ales aplicabilă acelui sistem. De multe ori, modele teoretice corecte și eficiente au fost aplicate unui sistem de sănătate diferit și au determinat un eșec, deoarece ele nu au fost superpozabile pe particularitățile sistemului respectiv. Fiecare sistem de sănătate este unic, fiind determinat de particularitățile medicale, sociale, economice, religioase sau chiar de cele psihologice. Performanța în domeniul medical este rezultatul mai multor factori. Într-un mod general, cred că putem discuta de infrastructura sistemului medical și de resursa umană implicată în această infrastructură. Un lucru cert este faptul că fără o infrastructură modernă și eficientă, care să răspundă problemelor și cerințelor actuale nu putem vorbi de performanță.
Aparatura medicală modernă face posibilă diagnosticarea rapidă, dar mai ales corectă a pacienților. De exemplu, în toxicologie aparatura de laborator specifică, permite identificarea substanței toxice implicate și implicit tratamentul corect și bine individualizat. Nu putem compara toxicologia actuală, cu toxicologia anilor ’60-’70 când era extrem de dificil să identifici o substanță toxică din corpul unui pacient. Aparatele de astazi îți oferă oportunitatea ca identificarea să se realizeze mult mai rapid. În cazul testelor rapide, care sunt utile pentru triajul unor intoxicații, rezultatul este disponibil în câteva minute. Pentru testele toxicologie complexe sunt necesare câteva ore pentru a obține un rezultat. Ceea ce este important este ca astăzi avem certitudinea diagnosticului, iar tratamentul este unul individualizat. Când vorbim de inspirație în actul medical, acest fapt este foarte complex.
Există multe studii care au evaluat modul cum acționează medicul atunci când ia decizii medicale. Inspirația este un cumul de factori. Invățarea și cunoașterea reprezintă baza acestui sistem decizional. Este necesar să avem un fundament de învățare, pe care îl obținem în facultate și apoi în perioada de rezidențiat, iar mai apoi este necesar un sistem de învățare continuă care să permită permenant cunoașterea ultimelor noutăți în domeniul de activitate. Acest lucru se realizează prin participarea medicilor la congrese și conferințe medicale. La învățare se adaugă experiența profesională. Chiar dacă fiecare pacient este unic, iar sintagma “nu există boli, există bolnavi” este cât se poate de reală, experiența profesională este un factor important în momentul când trebuie să iei o decizie medicală. Nu în ultimul rând, pentru specialitățile care implică manualitate, exercițiul și repetabilitatea manevrei reprezintă cheia succesului. Însă, până acum nimeni nu a putut explica clar care este mecanismul intim, neurocognitiv care stă la baza luării unei decizii medicale. Uneori, chiar și noi medicii suntem surprinși de cum reacționăm diferit în situații similare. Sunt convins de faptul că există un moment de inspirație divină, când Dumnezeu trimite asupra noastră forța Sa creatoare. Spuneam cândva că nu există medicină fară Dumnezeu și că oricât am vrea să explicăm unele aspecte în mod științific, ele nu vor putea fi elucidate niciodată, deoarece se găsesc în divinitate.
În toxicologie fiecare pacient este unic și răspunde într-un mod individual în fața produsului toxic. Fiecare intoxicație este diferită și de multe ori fiecare pacient trebuie tratat în mod individual. Această realitate fundamentează conceptul extrem de actual al unei medicini personalizate, care trebuie să răspundă mecanismelor fiziopatologice individuale. Identificarea răspunsurilor fiziopatologice specifice fiecărui pacient trebuie să reprezinte baza de la care pornim în tratamentul acestuia. Fiecare tratament trebuie evaluat periodic, funcție de evoluția pacientului. Așa cum nu există rețete de succes în sistemele de sănătate, tot așa nu există rețete universale de succes în tratamentul pacienților. Chiar dacă protocoalele de diagnostic și tratament sunt utile și eficace, din punctul meu de vedere, mai mult pentru o uniformizare a răspunsului medical care să poate fi evaluat apoi în mod uniform și obiectiv, de multe ori pacienții nu pot fi incluși în niciun protocol.
Marcusanu Călin
Articol foarte interesant. Mulțumim!
Aug. 7, 2019, 4:28 p.m.