Ecografia în sarcină
Ecografia este o investigaţie medicală care foloseşte unde sonore de înaltă frecvenţă (ultrasunete). Sonda/traductorul emite unde sonore ce reflectă structurile din corpul uman, inclusiv copilul; aceste unde sunt transformate de ecograf în imagini vizibile pe ecran.
Este o procedură inofensivă, care nu afectează nici mama şi nici fătul şi, de aceea, se poate repeta oricând în sarcină. Acurateţea examinării ecografice depinde de numeroase condiţii particulare sau tehnice, cum sunt: aparatura utilizată, experienţa medicului care o practică, poziţia copilului în uter, poziţia placentei, starea pacientei (grosimea şi calitatea peretelui abdominal, aplicarea de creme sau uleiuri pe pielea abdominală, prezenţa de cicatrici abdominale etc.) şi medicul care interpretează ecografia.
Ecografia obstetricală foloseşte multiple moduri ecografice:
• mod convenţional 2D – care permite studiul organelor interne,
• Doppler color şi spectral, Power Doppler – pentru studiul vaselor de sânge şi al inimii,
• modurile 3D şi 4D – pentru examinarea suprafeţelor,
• moduri ecografice speciale – STIC, TUI, OmniView etc., cu care sunt dotate ecografele de ultimă generaţie.
În sarcină sunt recomandate mai multe ecografii, la anumite vârste ale sarcinii, care au scopuri medicale bine definite.
În trimestrul I sunt recomandate:
• Ecografia pentru diagnostic de sarcină (sub 9 săptămâni),
• Ecografia de morfologie fetală de trimestrul I(între săptămâna 11 şi săptămâna 13 + 6 zile – vârsta optimă 12 săptămâni) – se asociază cu bitestul (screening biochimic) pentru aprecierea riscului de anomalii cromozomiale.
Aceste ecografii:
• stabilesc vârsta sarcinii şi data probabilă a naşterii, localizează sarcina (intrauterin, extrauterin),
• depistează sarcinile multiple, identifică structurile fetale, confirmă viabilitatea sarcinii, permite examinarea uterului şi a altor structuri pelvine.
În anumite situaţii, aceste ecografii identifică sau sugerează prezenţa unor anomalii fetale.
În trimestrul II este recomandată cea mai importantă ecografie de sarcină, ecografia de morfologie fetală de trimestrul II – între 20 şi 24 de săptămâni, ideal la 22 de săptămâni.
Aceasta permite:
• examinarea structurilor fetale şi depistarea unor eventuale anomalii, monitorizarea creşterii fetale
• examinarea vascularizaţiei fetale, ombilicale, materne, observarea mişcărilor şi activităţii fetale
• examinarea placentei şi verificarea cantităţii de lichid amniotic, identificarea sexului fetal, măsurarea lungimii colului, asistarea unor teste prenatale (amniocenteza).
În trimestrul III se practică ecografia de morfologie fetală de trimestrul III, între săptămânile 30 şi 34, ideal la 32 de săptămăni, care, practic, repetă paşii urmăriţi de ecografia de trimestrul II, cu care se completează; în plus, aduce informaţii importante pentru apropierea naşterii, prin:
• monitorizarea creşterii fetale, determinarea poziţiei fătului, verificarea cantităţii de lichid amniotic
• ca parte integrantă a profilului biofizic fetal, evaluarea poziţiei finale a placentei şi a maturităţii ei
• evaluarea stării de bine fetale (depistarea precoce a semnelor de suferinţă fetală).
Ecografia ginecologică
Aceasta se referă la investigaţia medicală a organelor pelvine ale femeii, în special la uter, ovare şi trompele uterine, precum şi la vezica urinară, anexe, fundul de sac Douglas sau orice altă descoperire pelvină în afara sarcinii.
Examinarea se practică transabdominal, cu vezica urinară plină – ceea ce asigură o mai bună vizualizare a organelor pelvine - sau transvaginal, cu o sondă specială destinată acestei examinări.
Procedura este nedureroasă şi neinvazivă, fără efecte secundare asupra oganismului uman.
Informaţiile oferite de examinarea ecografică se referă la:
• Determinarea cauzelor durerii pelvine şi a problemelor menstruale;
• Screeningul (monitorizarea) cancerului ovarian;
• Identificarea şi evaluarea formaţiunilor tumorale pelvine, chistice sau solide (chisturi ovariene, fibroame uterine);
• Evaluarea dispozitivelor intrauterine (sterilet);
• Evaluarea endometrului;
• Monitorizarea ovulaţiei, în special la pacientele cu stimulare ovariană;
• Tehnologia Doppler permite evaluarea vascularizaţiei pelvine şi are rol important în diferenţierea tumorilor benigne de cele maligne.
În plus, ecografia este utilizată în ghidarea unor manevre invazive, cum sunt sonohisterosalpingografia (pentru investigarea cavităţii uterine şi a trompelor uterine la femeile infertile) sau recoltarea de ovocite (în cadrul procedurilor de fertilizare “in vitro”).
Ecografia mamară
Principalele utilizări ale ecografiei la nivelul sânului sunt depistarea anomaliilor mamare descoperite prin examinare la consultul senologic şi precizarea detaliilor structurale şi de vascularizaţie ale diferitelor anomalii descoperite la examenul mamografic. Prin urmare, ecografia mamară şi mamografia se completează, dar nu se înlocuiesc.
Ecografia este o metodă de monitorizare a femeilor care: au risc crescut pentru cancer de sân (istoric familial, istoric personal de cancer mamar, prezintă un rezultat biopsic incert), prezintă o patologie benignă care trebuie monitorizată în timp (displazie mamară etc.), au sâni denşi, au implant mamar, au contraindicaţii pentru examinarea radiologică (sarcină).
Ecografia este folosită şi pentru ghidarea continuă a unor manevre invazive la nivelul sânului (biopsia mamară ecoghidată).
Dr. Carmen CHELEŞ, Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie, Supraspecializare Medicină Materno-Fetală
