Dr. Alexandru Tiugan, Doctor în științe medicale, Psihiatrie, Sp. Militar „Dr. Ștefan Odobleja’’ Craiova
Dr. Claudia Tiugan Doctor în științe medicale, Psihiatrie, Sp. Militar „Dr. Ștefan Odobleja’’ Craiova
Somnul întrerupe în mod repetitiv starea de veghe corespunzând scăderii activității SRAA (Sistemului reticulat activator ascendent). În această perioadă toate funcțiile organismului rămân controlate de structurile anatomice subiacente.
În timpul zilei pot să apară ,,accidental’’ episoade de somn dacă stimularea este scazută (lecturi plictisitoare, activități neinteresante, drumuri lungi și monotone etc.). Hipersomnia are drept caracteristică principală o somnolență excesivă de cel puțin o lună ce apare zilnic (deși somnul de noapte este normal) și care duce la deteriorarea activității socio-profesionale și relaționale.
Aceste episoade de somn, neintenționat, perturbă activitatea diurnă, fiind de multe ori periculoase (conducerea unui vehicul, activități cu utilaje ce necesită atenție crescută, lucru la înălțime sau în condiții cu periculozitate crescută etc.).
Imposibilitatea controlului somnolenței diurne este mai evidentă în cadrul unor ședințe, conferințe, întruniri plicticoase, dar și când pacientul dorește să citească, să privească la televizor, să vizioneze un spectacol de teatru, operă, film, concert simfonic etc.
În cazuri mai avansate, hipersomnia poate să apară în timpul unor conversații sau în timpul conducerii autoturismului. Somnolența excesivă poate fi interpretată de anturaj ca dezinteres sau plictiseală, perturbând relațiile socio-ocupaționale sau familiale. Ea poate fi întalnită și în numeroase afecțiuni somatice: afecțiuni hepatice, infecțioase, renale, tiroidiene (hipotiroidism), tulburări datorate folosirii excesive a somniferelor, afecțiuni degenerative neurologice, afecțiuni psihice etc.
Una din formele frecvente de somnolență este cea post prandială, ce apare prin reducerea energiei legate de activitatea sistemului nervos parasimpatic (ca răspuns al procesului de digestie) și de modificările hormonale și neuro-chimice dependente de nivelul glicemiei și de efectele asupra transportului aminoacizilor catre SNC.
Când alimentele ajung în intestinul subțire și au și un conținut crescut glucidic, apar creșteri ale nivelului de serotonină și melatonină din creier și concomitent apare starea de somnolență.
Conform Fundației Naționale a Somnului din SUA, 43% din adulți au stări de somnolență diurnă de cateva ore pe lună, împiedicându-i să-și desfășoare activitatea zilnică în bune condiții.
Una din 5 persoane (20%) adulte au această stare de câteva zile pe săptămână.
Clasificarea Internațională a Tulburarilor de Somn descrie somnolența ca o stare subiectivă a pacientului cu dificultate în menținerea stării de veghe, urmată imediat de somn.
Cauze intrinseci:
• narcolepsia;
• apnee obstructivă de somn;
• tulburări de ritm circadian;
• sindromul picioarelor neliniștite;
• boli cronice;
• tulburări psihice; tulburari neurologice;
• hipersomnie idiopatică.
Cauze extrinseci:
• privare de somn,
• modificari ale calității somnului,
• activități intense,
• excesive,
• în ture,
• consum de alcool,
• droguri,
• substanțe psiho-active (cofeina, nicotina),
• tranchilizante,
• hipnoinductoare,
• antihistaminice,
• unele antihipertensive,
• antiastmatice (teofilina),
• blocante alfa adrenergice,
• beta adrenergice,
• ortotimizante,
• antidepresive,
• benzodiazepine,
• antipsihotice, etc.
Narcolepsia constă în tendinta de a dormi în timpul zilei prin accese de somn subite, repetate și periodice, însoțite de cataplexie (pierderea bruscă a tonusului muscular), halucinații hipnagogice, anomalii ale fazei paradoxale a somnului, stadiu REM (somnul cu mișcări oculare rapide). Afecțiunea are o prevalență de 0,02 – 0,16%oo.
Diagnosticul de nacolepsie se poate stabili numai dacă apar atacuri de somn, zilnic, timp de cel puțin 3 luni.
Hipersomnia din tulburarile de ventilație poate să apară în:
• hipoventilația cu nivel sanguin anormal a oxigenului sau CO2.
• apneea, caracterizată prin întreruperea temporară a respirației.
• hipomneea, cu încetinirea anormală a respirației sau o respirație superficială.
Diagnosticul de hipersomnie se stabilește numai după ce s-au eliminate toate celelalte cauze de hipersomnie din cadrul altor afecțiuni somatice sau psihice.
Este bine cunoscut în literatura de specialitate (și nu numai) sindromul PICKWICK caracteristic pacienților cu obezitate, cu o combinație dintre sindrom de apnee de somn obstructivă și hipoventilație.
Pacienții cu aceste afecțiuni au numeroase comorbidități: HTA, Dislipidemie, CICD, afecțiuni ORL, afecțiuni neurologice, malformatii maxilo mandibulare, afecțiuni endocrine (acromegalie), tumori de trunchi cerebral, etc.
Diferențierea de narcolepsie se face prin faptul că episoadele de somn diurn sunt mai scurte și mai reconfortante, uneori fiind asociate și cu vise. La examenul polisomnografic apar episoade de REM la începutul somnului.
În caz de narcolepsie pacientul va adormi mai repede decât de obicei, chiar după o noapte cu somn odihnitor și va avea perioade de somn REM de mai multe ori în timpul reprizelor de somn diurn (normal, Somnul REM apare doar noaptea).
Dupa stabilirea diagnosticului clinic de hipersomnie se începe terapia, mai întâi non medicamentoasă, prin mărirea timpului alocat somnului, peste 8 ore, noaptea. În apneea obstructivă de somn se recomandă ventilația cu presiune pozitivă continuă și scăderea în greutate.
În cazul sindromului picioarelor neliniștite, se îmbunătățesc măsurile de igienă a somnului, administrarea suplimentelor alimentare bogate în fier, precum și reducerea consumului de psihoexcitante (alcool, cafea, tutun, energizante, etc.). Este deosebit de util a creea un mediu adecvat de somn, într-o cameră incalzită, aerisită, fără a avea stări de irascibilitate înainte de a adormi, mers la culcare în caz de somnolență, activități relaxante înainte de culcare, plimbări în aer liber, citit inainte de culcare, muzica de relaxare în surdină etc.
