Redactia Saptamana Medicala
Bogdan Ignat, Dana Matei, Orest Bolbocean, Cristina Grosu, Dan Alexa, Cristian Dinu Popescu, Universitatea de Medicina și Farmacie "Grigore T. Popa" Iasi
Analiza evoluției parametrilor mersului (viteza, cadența, lungimea pasului) la pacientii cu AVC în timpul și după folosirea stimularii electrice functionale.
Recuperarea mersului este una dintre cele mai importante obiective ale reabilitării pacientului cu accident vascular cerebral, și are o pondere însemnată în menținerea unei calități a vieții acceptabile. În ultimele decenii au apărut numeroase abordări terapeutice noi, printre care și stimularea electrică funcțională (FES). Un numar de 67 de pacienti au folosit FES în conditii standardizate, fiind urmarite evolutia vitezei, lungimii pasului, efortului legat de mers (reflectat de indicele de cost fiziologic) și ritmului/cadenței. Antrenamentul cu FES a fost efectuat timp de 30 minute/zi, 9 zile consecutiv. Viteza a crescut semnificativ atât pentru mersul neasistat (creștere 0,149 m/s) cât și pentru mersul cu FES (0,193 m/s), la fel lungimea pasului (creștere medie de 0,168 m pentru mersul neasistat și de 0,175 m pentru mersul cu FES, și cadența (creștere medie de 2,54 ± 6,58 pași/min pentru mersul neasistat și de 5,35 ± 4,92 pași/min pentru mersul cu FES). Cu exceptia cadentei mersului, variatia celorlalti parametri a fost semnificativ mai mare pentru mersul asistat. Sunt analizate relatiile dintre parametrii mersului (viteza-lungime-efort-cadenta) în timpul mersului și în comparatia dintre mersul asistat și neasistat.
Accidentul vascular cerebral duce la disabilitate pe termen lung la o proporție semnificativă dintre supraviețuitori. Există mai multe niveluri de recuperare, accesibile în funcție de restantul funcțional – de exemplu un pacient cu deficit ușor își pune problema reluării activității profesionale, în timp ce un pacient cu afectare severă are ca prim obiectiv autonomia în mediu controlat. Mersul este un element critic pentru oricare dintre acestea. În mersul pacientului cu hemipareză se asociază numeroase caracteristici patologice, pe care acesta trebuie să le gestioneze - procesul de recuperare trebuie să abordeze astfel de tipare incorecte și să le corecteze. Deși există numeroase tehnici moderne care vizează îmbunătățirea rezultatelor recuperării (terapie robotică, realitate îmbogățită/virtuală, antrenament pe covorul rulant cu susținerea parțială a greutății, terapie cu oglinda, terapie prin folosire forțată, tehnici de creștere a "receptivității" scoarței cerebrale de tipul stimulării magnetice transcraniene și a stimulării cu curent continuu sau chiar folosirea interfețelor creier-calculator), efectele suplimentare generate sunt departe de a fi satisfăcătoare, și de multe ori necesită sisteme/dispozitive speciale complicate sau scumpe. Mai mult, rezultatele studiilor clinice care abordează astfel de tehnici sunt modeste sau contradictorii.
Stimularea electrică funcțională implică folosirea unui stimul electric extern (controlat de pacient) pentru activarea complexului neuromuscular și realizarea unui act motor deficitar. Utilizarea stimulării electrice functionale (FES) pentru ameliorarea dorsiflexiei piciorului în timpul mersului este o procedură relativ facilă, teoretic având un potențial amplu de a influența reorganizarea circuitelor cerebrale. Astfel, FES contribuie în primul rând la îmbunătățirea mersului prin efectul de orteză (scurtarea membrului inferior în timpul fazei de pendulare reduce necesitatea circumducției acestuia). În același timp, sincronizarea dorsiflexiei cu etapa corectă a pășirii (spre deosebire de folosirea unei orteze gleznă-picior, care menține această postură în permanență), poate contribui la învățarea tiparului corect de mișcare, prin furnizarea unor informații adecvate ("conform așteptărilor") din periferie, și la sincronizarea mișcării cu intenția de mișcare. Impunerea acestei acțiuni de către stimulator (în dauna mișcărilor compensatorii autogenerate) ar putea avea un efect similar cu tehnicile de tip "folosire forțată" a membrului. Stimularea senzitivă contribuie la o mai bună dirijare a atenției spre segmentul afectat, și în același timp generează un flux informațional senzitiv superficial și proprioceptiv care ar putea contribui la activarea ariilor corticale senzitivomotorii.
Sistemele de stimulare electrică funcţională sunt bine tolerate, iar folosirea pe termen lung îmbunătăţeşte abilităţile funcţionale, reintegrarea socială şi viteza de mers. Deși studiile nu arată în general diferenţe semnificative de evoluţie a parametrilor mersului între FES și folosirea unei orteze gleznă-picior, pacienţii preferă folosirea FES, şi în relaţie cu aceasta se constată o ameliorare funcţională şi/sau subiectivă.
Concluzii
Antrenamentul cu FES este o metodă utilă de îmbunătățire a mersului pacienților hemiparetici. Acesta a dus la ameliorări semnificative ale vitezei, lungimii pasului și la scăderea efortului de mers după parcurgerea programului de antrenament atât pentru mersul asistat cât și pentru cel fără stimulator, fără a influența în mod semnificativ ritmul/cadența mersului. Creșterea vitezei de mers se face atât pe seama creșterii lungimii pasului cât și a cadenței pentru cei mai mulți pacienți. Creșterea valorii acestor parametri nu este asociată cu o creștere a consumului energetic ci de scăderea acestuia, ceea ce înseamnă o îmbunătățire a calității mersului.
elena vrinceanu
sunt interesata sa va intreb daca sunteti spitalul vechi din Covasna , zona cu spitalul cardiologie Covasna d-l dr Benedek , incerc o programare dar nu reusesc , biletele trimise nu fac fata solicitarilor
July 31, 2017, 8:14 a.m.