Psiholog Fulop Cristina
Te-ai întrebat vreodată sau măcar de curând, cât de prezent eşti în propria viaţă? Cât de prezent psiho-emoțional eşti în ceea ce faci, în ceea ce ţi se întâmplă? Cât de intens trăieşti experienţele zilnice, cât de atent şi receptiv eşti la dinamica a ceea ce se petrece în jurul tău şi deopotrivă, în interiorul tău.
Ca să poţi evalua corect contextele, este important să te focusezi atât asupra gândurilor, cât şi asupra trăirilor emoţionale, ambele paliere (cel cognitiv şi cel afectiv-emoțional), oferindu-ţi informaţii preţioase despre ceea ce experimentezi. Adică, mai simplu spus, indiferent cât de banal este ceea ce faci (mergi pe stradă, stai într-un fotoliu, lucrezi ceva, etc.), opreşte-te câteva secunde, un minut şi evaluează: ce gândeşti?... cum şi ce simţi?... atunci, acolo, oriunde eşti şi orice faci.
Poate te întrebi care este utilitatea faptului de a fi prezent psihologic şi nu doar prezent fizic? Înainte de orice, te îmbogăţeşte pe tine în multe feluri, dezvoltându-te la nivelul tuturor palierelor. Cu siguranţă, un alt beneficiu important se reflectă în calitatea interacţiunilor cu ceilalţi şi, bineînţeles în nivelul calităţii relaţiilor pe care le stabileşti cu aceştia. Frecvent oamenii povestesc cu tristeţe şi dezamăgire, că deşi sunt parte din anumite grupuri de oameni cu care au relaţii apropiate (familie, prieteni), se simt singuri deseori, chiar şi atunci când sunt împreună cu aceştia. Prezenţa fizică nu înseamnă prea mult, dacă nu eşti conectat cu tine însăţi/însuţi, ca mai apoi, în mod voluntar şi conştient să te poţi conecta cu alţii.
A fi prezent psiho-emoțional într-o experienţă este despre o alegere şi o acţiune coerentă, cu sens, şi nu despre ceva ce se petrece în mod automat, doar pentru că „exişti fizic” în locul respectiv.
Ce te mai poate ajuta să rămâi conectat cu prezentul, este să evaluezi constant senzaţiile pe care le primeşti de la analizatorii tăi. Analizatorii (sau organele de simţ) recepţionează şi transmit permanent informaţii din interiorul corpului tău, dar şi din exterior: ce auzi, cum miroase aerul, ce vezi în jur, dacă e potrivită temperatura sau dacă e frig, dacă este moale sau aspră ţesătura hainelor tale, ș.a.m.d. Dacă nu ai obişnuinţă să fii atent la aceste senzaţii, te poţi ajuta, provocându-ţi analizatorii cu „nou”: gustă ceva ce nu ai mai gustat niciodată, ascultă sunete sau „o muzică” pe care nu ai mai auzit-o, mergi prin casă în „pasul ştrengarului”, serveşte picnic pe covorul din living, adică experimentează senzaţii noi care te vor face să devii mai conştient de tot ce te înconjoară. Mai departe, conştientizează-ţi respiraţia, inspirând adânc şi uşor pe nas şi expirând la fel de încet cu gura deschisă, mereu atent la ce gândeşti şi ce simţi despre toate acestea.
Apoi, fă-ţi planuri (mici, simple, imediate sau complexe şi elaborate) şi urmăreşte realizarea lor, conectat continuu cu tine şi cu realitatea exterioară, atent activ, curios şi mereu interesat de fiecare pas parcurs.
Reflectând apoi, am certitudinea că vei constata nenumărate schimbări referitor la felul în care percepi realitatea înconjurătoare, dar mai ales la felul în care te percepi, te simţi şi te raportezi la tine.
