Într-o epocă în care sunt atât de multe tentații și obligații zilnice, fiecare dintre noi percepem în mod diferit trecerea timpului, în funcție de dificultatea sarcinilor executate și de implicarea noastră emoțională. Întâlnirea cu o persoană cu boala Parkinson predominant bradikinetică (lentă) poate fi o revelație din această perspectivă, prin lentoarea cu care aceasta iși exprimă ideile sau se mobilizează, și la fel de interesantă este și observarea mersului cu pași mici, rapizi, de parcă “ar fugi după timpul pierdut” prin lentoarea anterioară ridicării din scaun. Acest dezechilibru permanent în ritmicitatea mișcărilor, exprimării verbale sau controlului funcțiilor vegetative sunt caracteristice pentru persoanele cu boala Parkinson.
Procesele fiziologice și comportamentul fiecăruia dintre noi se desfășoara în funcție de o periodicitate dictată de rotația Pământului în jurul axei sale. Acest ciclu de aproximativ 24 de ore constituie ritmul circadian, corelat cu "ceasul biologic", localizat în nucleul suprachiasmatic. “Ceasul biologic” funcționează în raport cu informații externe, lumina, nivelul de activitate fizică, frecvența alimentării. Ritmul circadian este extrem de important în menținerea homeostaziei organismului (constanța parametrilor interni ai organismului) și este guvernat de expresia unor “gene-ceas”. Îmbătrânirea este unul dintre fenomenele asociate cu modificări ale ritmului circadian, consecințele fiind: modificarea periodicității ritmului (24h), creșterea variabilității diurne și scăderea stabilității ritmului zilnic.
Simptomatologia în boala Parkinson se remarcă prin variabilitatea diurnă a modificărilor motorii și nonmotorii, multiple studii clinice și experimentale evaluând influența ritmului circadian asupra proceselor neurodegenerative ale bolii și viceversa.
Manifestările psihiatrice în boala Parkinson sunt asociate cu modificări ale parametrilor ce definesc ritmul circadian. S-a demonstrat că pacienții cu halucinații prezintă o variabilitate mare a ciclului somn-veghe și activitate motorie nocturnă crescută, comparativ cu cei fără halucinații, aceste modificări nefiind corelate cu severitatea afectării motorii. De asemenea, pacienții cu depresie în boala Parkinson au variații mai mici ale temperaturii corporale într-un ciclu de 24 ore.
Până la 90% dintre pacienții cu boala Parkinson prezintă o modificare a ritmului somn-veghe, cu fragmentarea somnului și somnolență diurnă excesivă. Pe de altă parte, în populația generală, prezența tulburărilor de somn și somnolență diurnă se asociază cu un risc de 3 ori mai mare de a manifesta boala Parkinson.
Așadar, este dificil să afirmăm cu certitudine dacă modificarea ritmului circadian reprezintă un proces primar sau neurodegenerarea din boala Parkinson conduce la dezechilibrul diurn, prin modificarea intensității și frecvenței activității motorii ce ar putea influența, de asemenea, ceasul biologic. Însă este dovedită corelarea pozitivă între modficarea ritmului somn-veghe și deteriorarea motorie diurnă din a doua parte a zilei, somnolența diurnă excesivă, modificarea variabilității temperaturii bazale și manifestările neuropsihiatrice. Aceste elemente orientează țintele terapeutice pe viitor în managementul bolii Parkinson.
