Conf. Dr. Adela Golea
Erorile referitoare la utilizarea medicației în urgență reprezintă riscuri frecvente determinate de factori multipli, începând de la gradul de aglomerare, resursele umane și materiale, trainingul slab al personalului medical, lipsa procedurilor sau a protocoalelor de prescriere, preparare, administrare și monitorizare a efectelor adverse. Lipsa specialiștilor în farmacologie clinică și a echipei interdisciplinare crește riscul erorilor de prescriere și de administrare cu impact pe fenomenul de creștere a dozelor sau de polipragmazie (prea multe medicamente) și lipsa efectului dorit la pacient.
Literatura evidențiază în USA că incidența erorilor medicale este de 5,7%, iar cea a efectelor adverse de 6,1% la pacienții spitalizați. Aceste date evidențiază particularitățile asistenței medicale din urgență, unde pacientul trebuie tratat rapid în funcție de gradul urgenței, iar timpul pentru alegerea medicației optime, prescrierea și administrarea acesteia este scurt, crescând vulnerabilitatea actului medical. Existența unui training adecvat, a procedurilor medicale clare de administrare a medicației pentru asistentul medical și a protocoalelor de practică pentru medici, asistenți și paramedici poate reduce riscul erorilor, dar și a efectelor adverse. Se identifică factori de influență extrinseci procesului de asistență medicală a pacientului în sine, legați de: niveluri ridicate de activitate în perioadele aglomerate, sarcină cognitivă ridicată, număr mare de decizii ce necesită a fi luate în timp redus, niveluri ridicate de incertitudine diagnostică, lipsă de experiență a medicilor și a asistentelor, distrageri de la actul medical prin îngrijirea mai multor pacienți concomitent și sosirea altor urgențe, fereastră de timp îngustă și muncă în schimburi cu adaptabilitate diferită a personalului medical în funcție de particularitățile psihologice.
