Prof. Dr. Gabriela Radulian
Neuropatia diabetică (ND) reprezintă un set de sindroame clinice care afectează diferite regiuni ale sistemului nervos, individual sau combinat, neputând să fie atribuită unor alte cauze de neuropatie. Această boală este cea mai frecventă și mai „deranjantă” complicație a diabetului zaharat, ducând la o morbiditate și mortalitate crescute. De asemenea, boala duce la creșterea poverii economice pentru îngrijirea diabetului zaharat fiind principalul factor de risc pentru complicații precum ulcerații ale piciorului si amputațiile netraumatice.
Forma cea mai comună a ND este reprezentată de o polineuropatie senzorială și/sau motorie cronică, simetrică, dependentă de lungimea nervilor afectați. Un rol cheie în patogeneză este hiperglicemia de lungă durată alături de multipli alți factori precum - tulburări metabolice asociate. Prezența altor factori de risc reprezentați de creșterea în greutate, dislipidemie, hipertensiune arterială, tabagism cronic, poate avea un rol semnificativ, dar hiperglicemia rămâne cea mai importanta componentă. Beneficiul unui bun control glicemic este, totuși, cel mai mare la pacienții tineri în stadiile incipiente ale bolii comparativ cu pacienții ce au o durata îndelungata a evoluției diabetului zaharat iar leziunile nervoase sunt deja produse.
Studiile efectuate în ultimii ani asupra pacienților aflați in stadiul de prediabet au indicat faptul că riscul de polineuropatie este crescut încă de la acel moment (pana la 28%) sugerând faptul că în practica clinică, screening-ul pacienților cu prediabet trebuie realizat in mod curent.
Diagnosticarea ND este un proces complex și implică o combinație de istoric medical, examen fizic și teste efectuate de medic in cabinet.
Principalele simptome includ durerea neuropată - descrisă în mod caracteristic ca arsură, răceală dureroasă, durere lancinantă, furnicături, înjunghiere sau șoc electric - precum și simptome nedureroase, cum ar fi parestezii, înțepături, disestezii (senzație neplăcută, spontană sau evocată), ataxie senzorială sau amorțeală. Durerea poate fi însoțită de hiperalgezie (răspuns exagerat la stimuli dureroși) și alodinie (durere declanșată de stimuli în mod normal nedureroși, cum ar fi contactul cu șosete, pantofi sau lenjerie de pat). Durerea se agravează de obicei noaptea și poate interfera cu activitățile zilnice reducand calitatea vieții și a somnului. Examenul clinic este de cele mai multe ori relativ normal, cu excepția alodiniei, în timpul testării senzoriale și, ocazional, a reflexelor absente sau diminuate la nivelul gleznei.
Procesul de diagnostic începe adesea cu istoricul medical - pacientul va fi întrebat despre simptomele sale, inclusiv când au apărut pentru prima dată, cât de severe sunt și dacă asociază alte afecțiuni medicale relevante pentru diagnosticul de ND – consumul cronic de alcool, hipotiroidism, deficit de vitamina B12, boala arterială periferică, neoplazii, administrare de medicamente neurotoxice ș.a.; de asemenea, pacientul va fi întrebat despre istoricul familial – neuropatie de altă cauză.
După efectuarea istoricului medical detaliat, se va efectua examenul fizic - evaluarea afectării fibrelor nervoase groase (sensibilitatea vibratorie cu diapazon Rydel-Seiffer sau cu dispozitive automate; sensibilitatea presională, testarea durerii și a sensibilitatii termice), testarea reflexelor osteotendinoase și forța musculară. Se va inspecta piciorul pentru orice semne de inflamație, eritem, deformări sau alte anomalii.
Daca pacientul este suspect de ND și totuși testarea sensibilităților este nemodificată, se pot efectua teste speciale precum studii de conducere nervoasă (identifica orice anomalie a funcției nervoase), electromiografie sau biopsii nervoase/cutanate pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine. Suplimentar, în unele cazuri, teste imagistice suplimentare, cum ar fi radiografii sau imagistică RMN, pot fi utilizate pentru a exclude alte afecțiuni cu manifestări similare.
Din păcate, tratarea neuropatiei diabetice poate fi costisitoare, iar costul poate varia în funcție de severitatea afecțiunii prin cheltuieli directe ale îngrijirii (cazurile ușoare pot necesita doar analgezice, în timp ce cazurile mai severe pot necesita și intervenție chirurgicală alături de multiple medicamente), dar de asemenea, costuri indirecte asociate cum ar fi perioada de inactivitate sau scăderea productivității la locul de muncă. Când simptomele sunt severe, poate fi dificil pentru pacienți să lucreze sau să participe la alte activități. Prevenția apariției acestei complicații rămâne ținta principală urmărita în practică – control glicemic, renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți corporale sănătoase, exerciții fizice regulate și gestionarea altor patologii asociate, cum ar fi hipertensiunea arterială și dislipidemia; cu toate acestea la pacienții diagnosticați cu ND, un plan de tratament cuprinzător și o gestionare atentă a cheltuielilor de asistență medicală pot ajuta la controlarea simptomele și îmbunătățirea calității vieții.
Pe lângă medicamente, terapia fizică poate fi o parte importantă a gestionării ND. Aceasta poate ajuta la îmbunătățirea forței, echilibrului și mobilității, ceea ce poate reduce riscul de cădere și alte complicații; terapia prin masaj poate ajuta la gestionarea durerii și la îmbunătățirea circulației.
Deoarece la acest moment nu există o farmacoterapie complet satisfăcătoare a ND dureroase, opțiunile de tratament non-farmacologic, cum ar fi sprijinul psihologic, terapia fizica, TENS (stimularea nervoasă electrică transcutanată, furnizează impulsuri electrice de nivel scăzut în zona afectată), FREMS (stimulare electromagnetică nervoasă transcutanată), electroterapia „High tone”, acupunctura, hipnoza, ar trebui întotdeauna luate în considerare ca adjuvanți, în ciuda nivelului relativ scăzut de dovezi și studii. ND dureroasă refractară care nu răspunde la farmacoterapie combinată cu analgezice poate fi tratata prin stimularea invazivă a măduvei spinării (plasarea unei rețele de electrozi în spațiul epidural).
