Terapiile şi procedurile naturiste au precedat pe cele alopate, pentru că, în urmă cu secole. Nu exista altă posibilitate de a procura produsele medicinale decât din natură. Ulterior, substanţele benefice, produse de regnul vegetal sau animal, au putut fi sitetizate în laborator şi apoi produse la scară industrială. Există încă şi azi mari aşteptări de la cercetarea medicală privind identificarea de noi substanţe cu proprietăţi medicale (aflate în diverse forme şi în natură) şi producerea lor pentru a satisface nevoile unei populaţii globale trecute de 6 miliarde.
Succesul medicinii alopate s-a datorat în special dezvoltării sectorului biochimiei. Totuşi, se pare că ingerarea de substanţe (indiferent dacă sub formă de pilule, ceaiuri, infiltraţii, inhalaţii etc) nu este singurul mod de a stimula organismul să lupte şi să învingă boala. Există şi alte strategii de abordare a luptei pentru viaţă, care fie sunt vechi de când lumea şi acum sunt repuse pe tapet, fie abia acum devin posibile datorită dezvoltării tehnologiilor de vârf.
Astfel, renasc terapii precum acupunctura, homeopatia, fitoterapia, balneoterapia, aromo şi cromo-terapia dar şi meloterapia (sic), argiloterapia, apiterapia, cristaloterapia, dietoterapia, bioenergoterapia, helioterapia, osteoterapia, reflexoterapia, psihoterapia, moxibustia și lista este mult mai lungă. În fond, chiar și generaţia mea a mai folosit, în copilărie, binefacerile ventuzelor contra răcelilor și durerilor de spate (o moxibustie evoluată).
Dar, pe lângă aceste proceduri preluate din vechi practici medicale orientale, care au cu totul alte principii de abordare decât medicina alopată, bazată pe efectul chimic al unei substanţe asupra sănătăţii, apare o serie nouă de terapii alternative, unele chiar recomandate de medici cu experienţă în practica medicinii moderne, de exemplu tehnica biofeedback, descrisă la pagina 26, terapii pe care nu trebuie să le ignorăm. Deja, opinia cvasi-unanimă a medicilor este de complementaritate a medicinii alopate cu cea alternative.