La femeile aflate la menopauză, incontinenţa urinară este un simptom des întâlnit, care provoacă neplăceri în viaţa cotidiană.
Estrogenii joacă un rol important în mecanismul de contenţie urinară, funcţia vezicii urinare şi a uretrei diminuându-se odată cu înaintarea în vârstă. La persoanele în vârstă s-a demonstrat un flux urinar mai redus, reziduu urinar crescut, presiuni mai mari de umplere a vezicii, scăderea capacităţii vezicale, scăderea presiunii maxime micţionale.
A fost studiată distribuţia receptorilor estrogeni la nivelul tractului urogenital, fiind identificaţi la nivelul:
- uretrei: în epiteliul scuamos al uretrei proximale şi distale, crescând indexul de maturare a acestuia. S-a observat o creştere a fluxului sangvin în submucoasa uretrală şi la nivelul sfincterului uretral după administrarea de estrogeni;
- vezica urinară: în trigonul vezical; estrogenii au efect direct asupra detrusorului vezical, prin modularea activităţii receptorilor muscarinici şi prin inhibarea fluxului intracelular de calciu în celule musculare, reducând amplitudinea şi frecvenţa contracţiilor ritmice ale detrusorului.
- musculatura planşeului pelvin este sensibilă la acţiunea estrogenilor, deşi nu au fost identificaţi receptori specifici la nivelul muşchiului ridicător anal;
- estrogenii au efect direct asupra sintezei şi metabolismului fibrelor de colagen, la femeile cu incontinenţă urinară de efort şi prolaps genital evidenţiindu-se o reducere a colagenului la nivel vaginal şi uretral;
- receptorii estrogenici au fost identificaţi la nivelul cortexului cerebral, sistemului limbic, hipocampului şi cerebelului, rămânând să fie identificat rolul lor în mecanismul micţiunii.
Deşi preparatele estrogenice sunt folosite de mulţi ani în tratamentul incontinenţei urinare, rolul lor rămâne controversat. Este dificil de evaluat în studii eficienţa acestora, deoarece există o gamă largă de preparate cu doză şi căi de administrare variate.
Studiul Hers a urmărit 2763 de femei la menopauză, dintre care 55% au afirmat cel puţin un episod de incontinenţă urinară pe săptămână, fiind repartizate în două grupuri - la unul s-au administrat estrogeni conjugaţi şi medroxiprogesteron acetat, iar la celălalt un preparat placebo. S-a observat o ameliorare a incontinenţei urinare la 26% dintre femeile din grupul placebo comparativ cu 21% dintre cele care primeau HRT. În acest ultim grup, episoadele de incontinenţă urinară au crescut cu 0,7 săptămânal, comparativ cu 0,1 săptămânal în grupul placebo.
Concluzii :
Estrogenii au un rol important asupra tractului genital şi urinar inferior.
Atrofia urogenitală, care apare la menopauză din cauza diminuării secreţiei de estrogeni, determină simptomatologie vaginală şi/sau urinară. Terapia hormonală estrogenică are un rol redus în tratamentul incontinenţei urinare de efort, dar este utilă în ameliorarea simptomelor de tip micţiune imperioasă, frecvenţă micţională crescută cu emisie minimă de urină.
