Vederea, alături de celelalte simţuri, este un factor care afectează foarte mult dezvoltarea normală a copilului.
Calitatea vederii este foarte importantă, deoarece aproximativ 80% din volumul de informaţii sunt recepţionate prin intermediul ochilor. Trebuie să fim conştienţi că problemele de vedere pot apărea la copii încă de la naştere. Depistarea timpurie a acestor afecţiuni este esenţială pentru dezvoltarea vederii normale a copilului.
Sugarii sau bebeluşii nu îşi dau seama dacă văd bine sau nu, deoarece vederea este un proces care se învaţă, iar ei nu au posibilitatea de comparaţie. Din acest motiv, părinţii trebuie să fie atenţi dacă micuţii lor sesizează lumina şi mişcarea sau dacă privesc drept cu ambii ochi.
Cele mai dese afecţiuni la vârsta copilăriei sunt: ametropia (deficienţă de vedere cauzată de un viciu de refracţie – miopie, hipermetropie), strabismul (un ochişor sau ambii nu privesc pe direcţia normală) şi ambliopia (sindromul de ochi leneş), iar în cazuri mai rare: nistagmus, opacităţi vitreene, cataracta juvenilă, conjunctivita etc.
Importanţa testării din timp a vederii copiilor este dată de consecinţele, uneori ireversibile, ale deficienţelor de vedere, a căror corectare precoce poate asigura o vedere sănătoasă pe termen lung.
Hipermetropia la copilul mic este foarte frecventă. În primele zile de viaţă, aproximativ 85% dintre copii prezintă această anomalie de vedere (văd înceţoşat de aproape). Această deficienţă se corectează natural (fără corecţie cu lentile), dar procesul de normalizare trebuie urmărit atent şi periodic de medicul oftalmolog. Este bine de ştiut că astigmatismul, odată instalat, nu se mai corectează natural, ci trebuie corectat la momentul oportun prin lentile corectoare recomandate de specialist.
O diferenţă de putere dioptrică între cei doi ochi mai mare de 1,50 dioptrii poate determina ambliopia, situaţie în care ochiul mai slab nu mai contribuie cu nimic la procesul de vedere (imaginea preluată de el este ignorată de creier). Poate fi corectată foarte uşor până la 3 ani, între 3 şi 6 ani este complicat, între 6 şi 9 ani este posibilă dar puţin probabilă, iar după 9 ani nu se mai poate face aproape nimic pentru salvarea “ochiului leneş”. Conform studiilor actuale, peste 35% dintre copiii sub 2 ani de zile prezintă risc de ambliopie, iar 3% din populaţie suferă de ambliopie ireversibilă.
Statistic, un copil din 5 are un defect de vedere nedepistat până la vârsta de 4 ani.
Până în momentul de faţă vederea la copii este testată pentru prima dată pe scară largă la vârsta şcolară. De multe ori însă, la această vârstă, este prea târziu, deoarece probleme cum ar fi ambliopia sunt tratate cu mare dificultate şi cu rezultate puţin notabile începând cu această vârstă.
Tehnica modernă de astăzi permite examinarea parametrilor de bază ai vederii începând cu vârste fragede (4-6 luni). Măsurarea efectivă este uşor de realizat, confortul copilului şi al părintelui fiind maxim. Procesul de măsurare este complet noninvaziv, nefiind necesar niciun fel de contact cu copilul-pacient. Nu este necesară anestezia copilului. Sunt măsuraţi şi analizaţi, în câteva fracţiuni de secundă, în mod binocular: viciul de refracţie, diametrul pupilar, direcţia de privire şi distanţa interpupilară.
În urma unei astfel de examinări, medicul specialist poate oferi un diagnostic corect, rapid şi eficient. Totodată, părintele sau însoţitorul poate primi cele mai bune sfaturi pentru îngrijirea ochilor copiilor şi pentru prevenirea problemelor care pot să apară.
