Insuficienţa de convergenţă este dificultatea de a menţine vederea binoculară la efortul vizual de aproape. Convergenţa celor doi ochi are loc atunci când este necesar să vedem clar un obiect de aproape, cum ar fi o carte, computerul, ecranul tabletei sau al telefonului. Insuficienţa de convergenţă se manifestă prin probleme de focusare la aproape, afectând atenţia și performanţa școlară la copii, precum și performanţa profesională a adulţilor care lucrează la birou.
Insuficienţa de convergenţă este de obicei diagnosticată la copiii de vârstă școlară și adolescenţi. Poate determina dificultăţi la citit și, de multe ori, părinţii sau profesorii pot suspecta la copil o tulburare de invăţare, cum ar fi dyslexia (dificultate la citit). Simptomele cel mai frecvent întâlnite sunt senzaţia de corp străin sau ochi obosiţi, cefalee, dificultăţi la citit (cuvintele par să se miște pe pagină sau devin neclare, ce pot duce la evitarea cititului și ocolirea temelor școlare), vedere dublă sau tendinţa de a închide un ochi la efortul vizual de aproape.
Insuficienţa de convergenţă rămâne nedetectată de obicei la examenele de rutină realizate de medicul de medicină școlară sau pediatru, cu ocazia măsurării acuității vizuale. Persoanele cu insuficienţă de convergenţă pot avea acuitate vizuală normală, de aceea este importantă vizita la medicul oftalmolog și menţionarea problemelor legate de citit. Copiii, adolescenţii sau adulţii care nu sunt diagnosticaţi și trataţi au tendinţa de a evita cititul și lucrul de aproape sau de a încerca diverse strategii pentru a combate simptomele, cum ar fi urmărirea cu degetul pe carte în timpul cititului sau pauzele frecvente.
Pentru diagnosticarea acestei problem de vedere este necesară testarea vederii binoculare, aprecierea punctului proxim de convergenţă sau a amplitudinii de fuziune în convergenţă, măsurarea viciilor de refracţie, teste realizate de medicul oftalmolog. Dacă aceste teste detectează o convergenţă deficitară dar nu există simptome, tratamentul nu este necesar ci este recomandată urmărirea periodică pentru a verifica dacă aceste simptome apar în timp.
Tratamentul persoanelor simptomatice include diverse exerciţii de convergenţă, realizate acasă sau în cabinet, purtarea corecţiei optice sau intervenţie chirurgicală.
- Exerciţiile de convergenţă pot fi realizate acasă, apropiind un creion de baza nasului până în punctul în care acesta este văzut dublu, timp de 10-15 minute pe zi, mai multe zile pe săptămână. Există de asemenea, exerciţii ce se pot desfășura la computer pentru a crește capacitatea de convergenţă a ochilor.
- Prismele încorporate în ochelari pot ameliora simptomele, realizând o aliniere artificială a ochilor pentru a ușura cititul dar nu reprezintă o cură și pacientul rămâne de multe ori dependent de purtarea acestora.
- Tratamentul chirurgical este o opţiune când metodele conservatoare nu s-au dovedit eficiente sau insuficienţa de convergenţă a fost asociată cu strabism divergent, tehnica chirurgicală aleasă variind în funcţie de particularităţile fiecărui caz.
Insuficienţa de convergenţă poate fi o cauză ascunsă a acuzelor copilului dumneavoastră și un examen oftalmologic atent o poate pune în evidenţă, de aceea atunci când există dificultăţi legate de citit sau învăţat este important să cerem opinia medicului oftalmolog.