Prof. Univ. Dr. Cătălina Tudose
Interviu realizat cu doamna prof. dr. Cătălina Tudose, Președinte Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie
(Continuare din numărul anterior)Ce perspective are un bolnav psihic să se recupereze după un episod de boală, acut?
În condițiile în care avem mulți specialiști în psihiatrie, majoritatea tineri, bine pregătiți și de asemenea sunt disponibile multiple intervenții terapeutice atât medicamentoase cât și nemedicamentoase șansele de ameliorare și vindecare sunt astăzi foarte mari.
Trăim într-o epocă în care în tulburările psihice severe, considerate în trecut invalidante – schizofrenie, tulburări psihotice diverse, tulburare bipolară, depresiile severe etc. se obțin remisiuni totale sau de foarte bună calitate. Ele permit reintegrarea socială și profesională perfectă. Și în țara nostră sunt disponibile preparatele medicamentoase cele mai eficiente și cu efecte adverse minime.
De asemenea sunt mulți specialiști în psihoterapii, care oferă alternative terapeutice sau care sunt de cele mai multe ori integrate cu intervențiile farmacologice, în funcție de stadiul clinic și intensitatea psihopatologică a manifestărilor.
Singura condiție este aceea de a se ajunge la psihiatru, fie la recomandarea medicului de familie, fie din proprie inițiativă, fie la solicitarea familiei, colegilor, prietenilor în cazul situațiilor grave, de urgență, în care critica persoanei aflate în suferință este minimă sau absentă. În acest sens cunoașterea prevederilor Legii de Sănătate Mintală de către populație ar fi foarte utilă. Și nu în ultimul rând combaterea stigmei, a jenei, a rușinii pe care oamenii încă o manifestă față de tulburările psihice, astfel că în loc să intervină și să ajute, preferă să nu se implice, ceea ce are serioase repercusiuni asupra evoluției tulburărilor.
Există prevenție în cazul bolii Alzheimer? Ce boli mai pot determina demența în afară de boala Alzheimer? Cum se stabilește diagnosticul diferențiat?
În cazul bolii Alzheimer se poate vorbi de prevenție, respectiv de un stil de viață sănătos, alimentație echilibrată, evitarea traumatismelor cerebrale, tratarea corectă a depresiei; deci de evitarea factorilor de risc și considerarea celor protectivi. Prevenirea suferințelor cardio-vasculare, a hipertensiunii arteriale, a celor metabolice – dislipidemii, diabet zaharat, îndeosebi în decada a V-a de vârstă s-a dovedit a avea un efect semnificativ prin scăderea peste 70 de ani a prevalenței demenței din Alzheimer.
Boala poate fi diagnosticată prin mai multe examene corelate: examinare clinică complexă și periodică – psihiatrică, neurologică, geriatrică, examinare neuro imagistică, neuro-psihologică. Evaluarea clinică generală și investigațiile vor exclude celelalte cauze, în primul rând a celor de pot produce deficite cognitive reversibile (anemii, hipotiroidie, hematom cererbral și alte tumori benigne, hidrocefalie cu presiune normală etc). Există multe forme de demență de tip cortical sau subcortical, dar cele mai frecvente după demența din boala Alzheimer sunt demențele vasculare și de tip mixt (vascular și Alzheimer), apoi demențele cu corpi Lewy, demențele fronto-temporale, demența din boala Parkinson, boala Huntington, paralizia progresivă supranucleară, degeneresecnța cortico-bazală etc.
Problema dependențelor de substanțe psihoactive sau de alcool – considerați că este abordată corespunzător la noi în țară? A crescut numărul cazurilor?
Nu avem date epidemiologice precise, dar cu siguranță valorile incidenței și prevalenței tulburărilor determinate de consum de substanțe au crescut. Iar și mai evident este faptul că nu beneficiem decât de foarte puține servicii specializate pentru prevenția, diagnosticul și mai ales pentru aplicarea strategiilor terapeutice de reabilitare, pe termen lung. Pe de altă parte dependențele de substanțe pshioactive sau de alcool nu reprezintă numai o problematică a psihiatriei, ci a întregii societăți.
Sunt în mod esențial implicate familiile, sistemul educativ, nivelul general de educație a populației ca și interesul guvernanților prin politici de sănătate și susținerea lor financiară. Atâta timp însă cât părinții sunt tentați din ce în ce mai mult să le ofere copiilor bunuri materiale în locul afecțiunii și atenției, iar școala oferă un mediu de risc înalt, nu se pot schimba prea multe lucruri. Soluția o reprezintă implicarea tututor și o strategie națională.
