Prof. Dr. Gabriela Radulian
Epidemiologia diabetului zaharat tip 2 la copil
Paradigma tradițională conform căreia diabetul zaharat tip 1 este caracteristic copilului și cel de tip 2 adultului, nu mai este valabilă. Întâlnim din ce în ce mai des cazuri de diabet zaharat tip 2 la copil.
Incidența diabetului zaharat tip 2 în întreaga lume diferă substanțial în funcție de categoriile de vârstă, rasă sau poziție geografică.
Studiile epidemiologice apreciază o incidență cuprinsă între 1-51 cazuri noi la 1000 de copii. Cea mai mare incidență se întâlnește în grupul de vârstă 15-19 ani în zona de Nord a Americii, acolo unde prevalența diabetului zaharat este de 50.9 la 1000 de copii. În Statele Unite ale Americii incidența anuală este de aproximativ 5000 de cazuri noi. Creșterea incidenței diabetului zaharat a fost raportată de asememea și în Canada, Japonia, Austria și Germania.
În ceea ce privește evoluția în următorii 40 de ani, se apreciază că incidența se va mări de aproximativ 4 ori.
Diagnosticul diabetului zaharat tip 2 la copil
Cel mai frecvent copiii se prezintă cu simptomatologie clasică reprezentată de poliurie (urinare abundentă), polidipsie (senzatie exagerata de sete), nicturie (necesitatea de a urina în timpul nopţii), enuresis (pierderea necontrolată a urinei), scădere ponderală ș.a., care pot să fie acompaniate de polifagie (foame exagerată), tulburari de comportament, scăderea performanțelor școlare sau tulburări de acuitate vizuală. Tulburările de creștere sau apariția diferitelor infecții pot, de asemenea, sa însoțească debutul diabetului zaharat la copil.
În formele severe, copiii se prezintă cu cetoacidoză (scăderea rezervei alkaline a sângelui). În această situație starea pacientului poate varia de la stupor (lipsa functiei cognitive) la comă și în absența tratamentului se ajunge la deces.
Dacă simptomele sunt prezente, testarea glicemei sau utilizarea unui dipstick (bandeletă urinară) pentru testarea glicozuriei și cetonuriei (prezență în urină a glucozei și a cetonelor rezultate din arderea incompletă a grăsimilor) reprezintă instrumente simple și sensibile pentru diagnostic.
Criterii de diagnostic
- Diabet zaharat clasic sau criză hiperglicemică cu valoare a glicemiei >200 mg/dl în orice moment al zilei.
- Glicemie a jeun
(8h de post) >126 mg/dl. - Glicemia la 2h de la testul de încărcare cu glucoză >200 mg/dl.
În prezența simptomelor de hiperglicemie este suficient un singur criteriu. În absența acestora sunt necesare cel puțin 2 criterii, mai exact 2 teste modificate din aceeași probă sau din 2 probe diferite în zile diferite.
Posibile scenarii în care stabilirea diagnosticului poate să ridice probleme
- Absența simptomelor, hiperglicemie detectată incidental la copil care participă la studii de screening
- Prezența moderată sau atipică a simptomelor
- Hiperglicemie detectată în prezența unei infecții acute, traumă sau orice alt tip de stres.
Pacient la limita valorii superioare pentru diagnostic- în această situație ghidul recomandă urmărire la 3-6 luni.
În aceste situații, diagnosticul de diabet zaharat nu trebuie să se bazeze pe o singură determinare de laborator a glicemiei. Necesită monitorizare a glicemiei a jeun sau a glicemiei la 2h postprandial în zile diferite.
Uneori este necesară efectuarea testului de toleranță la glucoză pentru a confirma diagnosticul de diabet.
De aceea, pentru stabilirea diagnosticului se folosesc exclusiv criteriile de glicemie.
Toleranța alterată la glucoză și glicemia a jeun modificată
Acestea reprezintă stadii intermediare în evoluția naturală a tulburării de glicoreglare. Ele reprezentând anomalii diferite în ceea ce privește reglarea glicemiei.
Aceste 2 entități se pot asocia cu sindromul metabolic care include: obezitate (predominant la nivel abdominal sau visceral), dislipidemie (trigliceride crescute și/sau HDL scăzut) și hipertensiune, dar la fel de bine, copilul se poate prezenta fără sindrom metabolic, euglicemic (concentrație normală de glucoză în sânge).
Criterii de diagnostic a glicemiei a jeun:
- Glicemie a jeun<100 mg/dl= normal
- Glicemie a jeun 100-125 mg/dl= IFG (glicemie a jeun modificată)
- Gicemie a jeun>126 mg/dl= diabet zaharat
Criterii de diagnostic a toleranței alterate la glucoză
- Glicemie la 2 h dupa TTGO <140 mg/dl=normal
- Glicemie la 2h dupa TTGO 140-200—mg/dl= IGT
- Glicemie la 2h dupa TTGO 200 mg/dl=diabet zaharat
- După stabilirea diagnosticului de diabet, este esentială efectuarea testelor suplimentare care să clasifice cu certitudine tipul diabetului zaharat.
Continuare în numărul viitor
