Adriana Rimbu Dr.
Termenul de demenţă se referă la sindromul clinic de deteriorare intelectuală persistentă şi destul de severă pentru a afecta integrarea socială şi activitatea unei persoane. Boala Alzheimer (BA) este cea mai frecventă formă de demenţă la persoanele în vârstă şi reprezintă 50% din totalitatea acestor cazuri, celelalte forme, demenţa vasculară, fronto-temporală, cea legată de consumul abuziv de alcool, cea cu corpi Lewy etc. reprezentând cealaltă jumătate. Pentru ţările europene se estimează că, la persoanele în vârstă de 65 de ani, frecvenţa bolii Alzheimer este de circa 5%, ca să ajungă la circa 20-25% la cele peste 85 de ani.
Deficitul de memorie este simptomul cardinal în diagnosticul BA, alături de alte tulburări cognitive şi ale personalităţii, de intensităţi diferite, simptomatologia instalându-se treptat, pe parcursul mai multor ani. Cu toate că această boală este încă incurabilă la ora actuală, un diagnostic precoce este important pentru a începe cât mai repede un tratament care să încetinească evoluţia bolii.
În faţa unui sindrom demenţial şi având de diferenţiat BA de alte tipuri de demenţe, trebuie eliminate alte posibile cauze ale acestuia printr-o anamneză riguroasă (psihiatrică, neurologică, psihologică), examene de laborator specifice şi examene imagistice. Investigaţiile neuroimagistice (CT, IRM) permit evidenţierea unor cauze vasculare ale simptomatologiei clinice. În boala Alzheimer investigaţiile tip CT sau IRM nu arată, cel mai frecvent, decât o atrofie cortico-subcorticală difuză, de o importanţă variabilă.
Scintigrafia cerebrală –SPECT, tehnica imagistică funcţională, este deosebit de utilă pentru diagnosticul de BA deoarece modificări semnificative ale perfuziei cerebrale apar cu predilecţie în regiunile asociative posterioare ale cortexului, mai rar în cortexul prefrontal. Scintigrafia se efectuează cu radiofarmaceutice care difuzează prin bariera hematoencefalică integră (Tc99m-HMPAO), fiind o tehnică simplă şi puţin iradiantă. În faza precoce a bolii, anomaliile de perfuzie depistate sunt variabile, frecvent asimetrice, uneori unilaterale, reflectând eterogenitatea lezională. Hipoperfuzia la nivel temporal posterior se asociază cu o valoare predictivă pozitivă semnificativă, pe când obţinerea unei imagini normale a perfuziei cerebrale temporo-posterioare are o valoare predictivă negativă înaltă. Ulterior, în stadii avansate, apar deficite majore de perfuzie la nivel parietal şi frontal.
Diagnosticul şi managementul BA se fac printr-o muncă de echipă ce implică colaborarea medicului de familie cu psihiatrul, psihologul, radiologul şi cu medicul de medicină nucleară, fără a uita nevoia de implicare a familiei şi a pacientului însuşi.
În contextul apariţiei permanente a multiple noutăţi terapeutice, scintigrafia cerebrală de perfuzie - SPECT - poate juca un rol important nu numai în diagnostic, ci şi în monitorizarea eficienţei terapeutice.
