Parodontopatia reprezintă una dintre afecţiunile cele mai importante cu care medicul dentist vine in contact. Incidenţa din ce în ce mai mare a bolii, ne determină să-i acordam o importanţa crescută atât în prevenirea cât şi în tratarea acesteia, odată ce s-a instalat.
Parodontopatia este o boală a ţesutului de susţinere a dintelui in alveola osoasă. Mai este cunoscută şi sub denumirea de "boala dinţilor frumoşi". Dinţii sunt aparent sănătoşi, fără carii dar mobili, necesitând uneori extracţia.
Factorul incriminat in etiologia bolii îl reprezintă germenii microbieni de la nivelul plăcii bacteriene. Printre factorii favorizanţi se numără: afecţiunile generale- boli debilitante (sida, leucemii, diabet zaharat), modificări hormonale, anumite tratamente medicamentoase, noxe fizice şi chimice, precum şi unele obiceiuri vicioase (fumatul) şi afecţiuni locale (tartrul dentar, cariile netratate, lucrări protetice incorect realizate). De asemenea, nu poate fi neglijată componenta genetică a bolii.
Simptomele parodontopatiei pleacă în stadiile iniţiale de la gingii rosii, inflamate, ce sângerează uşor la periaj şi merg pâna la o mobilitate crescuta a dinţilor cu retracţii gingivale şi puroi la nivelul gingiilor. Asociat acestora, pacientul prezintă tulburări funcţionale ale aparatului dentomaxilar (masticaţie dificilă datorită durerii), halenă şi modificări ale esteticii.
Fără nici un tratament, boala poate avansa rapid şi duce la pierderea precoce a dinţilor. Cu cât tratamentul este mai timpuriu instituit, cu atât rezultatele sunt mai bune.Tratamentul preventiv consta în realizarea unui periaj dentar corect si regulat, folosirea aţei dentare şi a apei de gură precum şi vizita periodică la medicul dentist pentru detartraj şi periaj profesional. Alimentaţia echilibrată, bogată în minerale şi vitamine, mai ales in vitamina C (prezentă preponderent in pătrunjel, mărar, fructe de padure, citrice) trebuie avută în vedere de cei afectaţi. De asemenea, foarte importantă este tehnica de periaj precum şi durata lui. Un periaj incorect realizat şi de lunga durată, poate deveni chiar nociv. Pentru realizarea unui periaj correct, se recomanda renunţarea la mişcările orizontale, care sunt ineficiente şi insuficiente şi folosirea mişcarilor verticale, dinspre gingie spre vârful dintelui.Un periaj corect trebuie să aiba o durata de maxim 3 minute pentru a nu deveni traumatizant. Medicul stomatolog poate verifica eficacitatea periajului, prin folosirea de tablete revelatoare de placă bacteriană. De asemenea, pacientul trebuie să renunţe la folosirea scobitorii, care are un efect nociv asupra parodontiului. Dintre apele de gura sunt recomandate cele pe bază de clorhexidină, o substanţă antiseptică, care împiedică adeziunea bacteriilor pe suprafeţele smalţului şi care în concentraţie de 0,2% nu provoaca tulburări generale, gastrointestinale sau renale, dacă este înghiţită. Detartrajul se efectuează periodic la 6-12 luni cu ultrasunete şi instrumente speciale de detartraj.
Temporizarea evoluţiei bolii în stadiile avansate presupune aplicarea unui tratament curativ antimicrobian şi antiinflamator (atât pe cale generală cât şi locală), detartraj supra şi subgingival, chiuretajul pungilor parodontale, operaţii cu lambou şi adiţie osoasa în cazul în care s-a pierdut o cantitate importantă de os alveolar, şi imobilizări ale dinţilor cu mobilitate. O metodă frecvent utilizată este devitalizarea dinţilor afectaţi şi realizarea unor lucrări protetice fixe (punţi), ceea ce reprezintă o soluţie atât din punct de vedere funcţional dar şi estetic. La acestea se adauga preparate medicamentoase, ce au un efect imunostimulator la nivelul cavitătii bucale. In concluzie, periajul dentar de minim 2 ori pe zi şi vizita la medicul dentist odată la 6 luni pentru realizarea unui control de rutină devine o obligaţie permanentă a fiecarui individ.
