,,Conform ultimului studiu privind automedicaţia în cazul copiilor, dintre toate categoriile de medicamente pe care părinţii le administrează copiilor fără recomandarea medicului, 61% sunt vitamine sau suplimente alimentare. Este un procent îngrijorător, pentru că, deşi pot fi uşor cumpărate din magazinele naturiste sau din farmacii, fără prescripţie medicală, acestea pot fi dăunătoare în aceeaşi măsură în care pot fi benefice. Vitaminele şi suplimentele trebuie considerate medicamente, de aceea recomandăm părinţilor să ia legătura cu pediatrul înainte de a le administra celui mic. Medicamentele nu sunt bomboane.
Există o reglementare referitoare la administrarea vitaminelor femeilor însărcinate şi copiilor în primii ani de viaţă. Obstetricianul şi medicul de familie recomandă gravidei vitaminele utile unei bune evoluţii a sarcinii şi profilaxiei rahitismului la copil. Sunt scheme foarte bine stabilite pentru diferite situaţii. În ţara noastră se recomandă administrarea vitaminei D într-un regim special, care trebuie atent supravegheat şi respectat. Erorile pot avea repercusiuni nedorite: rahitismul, în carenţe sau hipervitaminoza D, care este gravă deoarece afectează rinichii. Chiar forma de administrare contează, spre exemplu, în cazul gravidelor, forma injectabilă poate determina afecţiuni cardiace la nou-născut. Acestea sunt doar câteva exemple care să convingă mamele că un sfat autorizat este foarte util.
Numai medicul pediatru poate determina dacă cel mic are într-adevăr nevoie de suplimente alimentare şi vitamine.
,,Dacă un copil creşte în greutate conform vârstei lui, dacă hrana lui este diversificată şi cuprinde toate alimentele necesare, (legume, fructe, carne, ouă), dacă este un copil activ, atunci nu are nevoie de suplimente alimentare sau de vitamine. În condiţii de boală însă, suplimentările vitaminice trebuie alese doar de medic. Spre exemplu, numai el ar putea şti faptul că utilizarea substanţelor antitermice necesită şi o suplimentare de vitamine din grupul celor antioxidante, cum este vitamina C.
Vitaminele pot fi clasificate în vitamine hidrosolubile şi liposolubile. Cele liposolubile pot determina intoxicaţii grave, tocmai de aceea pediatrul este singurul în măsură să recomande folosirea acestora. De exemplu, asocierea între vitamina D şi E şi acizii graşi Omega 3 este benefică în bolile pulmonare, dar orice alte asociaţii haotice pot dăuna. Mai mult, tipul de suplimente şi cantitatea acestora diferă de la vârstă la vârstă; astfel pot apărea efecte adverse dacă un copil de 2 ani primeşte cantitatea de vitamine necesară unui copil de 4 ani. Respectarea dozei zilnice recomandate este esenţială şi doar medicul o cunoaşte.
Părinţii administrează de multe ori produse care asociază vitamina D şi vitamina A, dar o cantitate prea mare de vitamina A poate fi cauza unor semne neurologice grave. Aparent inofensive, extrem de utile, aceste amine active, vitale (de aici şi numele lor de vitamine) trebuie utilizate raţional.
Vitaminele şi suplimentele alimentare sunt disponibile pe piaţă în diferite forme, în diferite concentraţii, sunt de calitate şi preţuri foarte diferite, astfel încât singurul criteriu pe care îl pot avea în vedere părinţii, este sfatul medicului pediatru. El ştie cel mai bine ce suplimente alimentare sau vitamine să recomande dacă este cazul.
Un ultim aspect foarte important este acela de a nu lasa vitaminele acolo unde cei mici pot ajunge. Au diferite forme, arome, culori şi pot fi foarte uşor confundate de copii cu bomboane, înghiţite într-o cantitate mai mare, ceea ce poate avea consecinţe grave asupra sănătăţii copilului.
