Deşi literatura medicală nu este foarte generoasă în informaţii, dermatita peri-orală reprezintă o cauză importantă a vizitei la dermatologul pediatru.
Semnele clinice ale bolii
Aceasta este o dermatită iritativă caracterizată de uscăciune cutanată asociată cu leziuni eritematoase. Poate îmbrăca diverse forme, de la simple iritaţii roşiatice până la leziuni papulare sau papulopustuloase. Localizarea este în jurul gurii sugarului putându-se extinde pe obraji, gât şi chiar în jurul ochilor. Cel mai adesea pacientul are vârsta cuprinsă între 3 luni şi 5 ani. Incidenţa este crescută în rândul copiilor care suferă de dermatită atopică sau care au o sensibilitate cutanată crescută. De multe ori diagnosticul poate fi greu de stabilit tocmai datorită predispoziţiei pacientului la diverse forme de dermatite.
Cauza declanşării acestui tip de dermatită
Principala cauză este hiper-salivaţia. Mai exact, enzimele glucozidaze (şi în special α-amilaza) sunt cele responsabile de iritarea şi subţierea tegumenului. α-amilaza joacă un rol important în digestia chimică, însă este foarte iritantă pentru epiderm. Creşterea pH-ului salivar, transferul salivei pe obraji sau alte zone (prin intermediul suzetei, a jucăriilor sau a păturicii) sunt cauze secundare ce pot accelera apariţia sau dezvoltarea dermatitei. Netratată, dermatita peri-orală poate cauza disconfort, prurit, senzaţie de arsură locală sau chiar durere. În plus, odată cu alterarea funcţiei de barieră, pielea devine susceptibilă infecţiilor secundare.
Diagnosticul dermatitei peri-orale
Diagnosticarea se face prin observaţie directă. Se poate solicita şi un examen bacteriologic dacă este cazul de suprainfectare.
Tratamentul
Se pot face investigaţii pentru a stabili dacă pH-ul salivar poate fi reglat şi se poate încerca eliminarea factorilor agravanţi: suzeta, jucăriile sau întreruperea obiceiului de a suge degetul. Tratamentul cu dermocorticoizi poate avea efecte imediate, dar din păcate, boala va recidiva într-o formă exacerbată odată cu întreruperea acestora, iar reaplicarea lor determină intrarea într-un cerc vicios foarte neplăcut pentru pacient. În unele cazuri, se recomandă administrarea de antibiotice pe cale orală.
Un tratament complet, însă, nu trebuie să omită şi alte acţiuni fără de care vindecarea poate întârzia:
Calmarea şi repararea pielii lezate
Deoarece funcţia de barieră a fost slabită, pielea este predispusă infecţiilor secundare. Pentru combaterea acestora se recomandă utilizarea unor tratamente cu efect antiinflamator şi reparator.
Izolarea epidermuluide factorii declanşatori
Datorită faptului că interacţiunea pielii cu saliva este greu de limitat, o primă măsură constă în utilizarea unor produse cu textură grasă (tip apă în ulei), care formează o barieră protectoare la nivelul pielii. Astfel de creme ajută suplimentar pielea datorită efectului hidratant.
Inhibarea activităţii enzimatice
Foarte importantă este utilizarea unor produse care inhibă α-amilaza pentru a limita agravarea dermatitei peri-orale şi a preveni reapariţia acesteia. Limitarea riscului de infecţii secundare
Se va avea în vedere un topic antimicrobian şi antifungic.
În cazul oricărei dermatite iritative, igiena trebuie făcută cu un produs blând, care nu usucă pielea, fără ingrediente iritante. Sunt de evitat produsele cu parfum sau uleiuri esenţiale.
