Masajul facial şi tehnica „hrănirii”
Copilul cu disabilităţi neuro-motorii prezintă adesea şi tulburări ale motricităţii buco-faciale, manifestate prin dificultate funcţională de sugere, apucare a alimentelor, menţinere a acestora în gură, precum şi a salivei, masticaţie, transport intra-bucal al bolului alimentar, aspirare a lichidelor şi deglutiţie.
Tulburările de reglare a motricităţii buco-faciale sunt reprezentate de :
►extensia activă a capului şi gâtului;
►starea de contracţie globală a musculaturii gâtului;
►comandă insuficientă a părţii anterioare a limbii;
►dechiderea activă şi exagerată a gurii, asociată adesea protruziei limbii;
►hipotonia buzelor;
►hipotonie oro-faringiană.
Abordarea acestora intră în atribuţiile kinetoterapeutului şi are ca obiective corectarea lor, prin tehnici speciale.
Pentru aplicarea tehncii hrănirii copilului este necesară respectarea următoarelor principii:
• alimentele pasate vor fi înlocuite treptat cu alimente semisolide;
• plasarea alimentelor cu ajutorul mâinii sau linguriţei se va face către ultimul molar (tendinţa părinţilor este de a plasa alimentele pe vârful limbii şi în acest fel copilul nu va
• învăţa să mestece şi să formeze bolul alimentar);
• întotdeauna copilul va fi poziţionat în braţele mamei şezând cu capul uşor flectat (combătând poziţia greşită adoptată de mamă decubit dorsal);
• în cazul în care copilul menține poziţia şezând, atunci el va fi aşezat pe scaun la masă;
• pentru formarea bolului alimentar, copilul va fi ajutat să execute mişcări de antepulsie şi retropulsie a mandibulei.
Pentru realizarea corectă a tehnicii de hrănire este necesară respectarea unor principii.
Găsirea unor poziţii adecvate
Nu forţaţi sau împingeţi capul înainte, cu mâna, deoarece există riscul creşterii tendinţei de extensie a capului.
Nu încercaţi să forţaţi extensia capului cu împingerea de la nivelul mentonului. Acest lucru va accentua flexia capului.
Încercaţi să poziţionaţi capul plasând mâna la nivelul occiputului şi gâtului.
Aşezaţi copilul pe o coapsă, sprijinind capul la nivelul membrului superior homolateral flectat. Membrul superior liber realizează hrănirea.
Aşezaţi copilul într-un scaun pentru bebeluşi, într-o poziţie uşor flectată.
Pentru copilul mai mare, care poate menţine poziția aşezat, hrănirea se va realiza la masă. Este importantă poziţionarea cu trunchiul uşor flectat, picioarele sprijinite pe sol, iar şoldurile şi genunchii flectate la 900. Lingura va fi ţinută în poziţie orizontală, în unghi de 900 cu profilul feţei. Copilul va fi încurajat să preia mâncarea cu buza superioară.
Nu grăbiţi sau forţaţi copilul să accepte mâncare pe care nu o poate tolera.
Dieta prelungită cu lichide sau mâncare pasată nu va încuraja dezvoltarea muşcatului şi mestecatului şi poate conduce la persistenţa modalităţilor infantile de supt şi înghiţire.
Îmbunătăţirea controlului buzelor şi limbii-Tehnici de desensibilizare
Manevrele se efectuează frecvent pentru a scurta perioada de timp necesară stabilirii toleranţei.
Mângâierea – se realizează cu degetul şi cu pensula circular, în jurul buzelor (de la stânga la dreapta, în sensul acelor de ceasornic).
Tapotamentul uşor cu indexul, circular în jurul buzelor.
Fricţiuni uşoare pe partea interioară a buzelor şi la nivelul gingiilor, în sens ascendent/ descendent, lateral stanga / dreapta şi posterior/anterior.
Dacă reflexul muşcatului este puternic, se realizează următoarele manevre:
- fricţiuni la nivelul gingiei interioare dinspre anterior spre posterior, cu indexul sau cu pai special din silicon.
- netezire cu indexul la nivelul peretelui intern al obrazului (sus/jos).
Se realizează prinderea buzelor cu ajutorul indexului şi mediusului, simultan cu presiune sub menton, cu degetele IV şi V.
Cu ajutorul unui dispozitiv electric special, se stimulează musculatura orbiculară, prin mişcări circulare, în sensul acelor de ceasornic.
Creşterea toleranţei necesită aplicarea unor presiuni circulare, cu indexul, în jurul gurii şi sub menton.
Pentru prevenirea protruziei limbii şi încurajarea tolerării linguriţei se aplică uşoare presiuni şi tapotări pe vârful limbii cu indexul sau cu paiul din silicon, spre în jos şi lateral. Pentru a nu produce senzaţia de greaţă, este bine de evitat deplasarea paiului spre posterior.
Facilitarea masticaţiei
Se realizează mişcări circulare cu degetele II-IV sub osul zigomat, simultan cu policele, sub menton.
Poziţionat sub menton, policele efectuează o netezire de-a lungul bărbiei şi a părţii superioare a gâtului, pentru a stimula înghiţirea.
Principii de hrănire
Poziţionarea capului în extensie face imposibil înghiţitul bolului alimentar. În acest sens, este necesară menţinerea capului în poziţie mediană.
Menţineţi linguriţa în poziţie orizontală şi încurajaţi preluarea alimentelor cu buza superioară.
Aşezaţi o cantitate mică de alimente pe linguriţă.
Nu împingeţi alimentele posterior, în gură, deoarece există riscul sufocării.
Pentru a stimula mestecatul şi pentru copiii care prezintă protruzia limbii, alimentele vor fi împinse către în lateral, la nivelul molarilor. În acest fel, copilul nu va scoate alimentele din gură.
Masticaţia va fi facilitată prin mişcări circulare ale mandibulei, realizate cu ajutorul policelui (sub menton) şi indexului (deasubra mentonului).
Toate aceste manevre executate la nivelul musculaturii feţei copilului, se vor efectua blând, cu multă grijă, pentru a obţine participarea activă a acestuia la programul terapeutic.
Dana
Am un baiat cu sindrom down de 11 ani care nu mesteca mancarea si as dori sa gasesc un terapeut care sa ne ajute in privinta aceasta. Sunt din Iasi. Ne puteti recomanda? Va multumesc
July 22, 2016, 11:27 p.m.