Marcusanu Calin
Este unanim acceptată necesitatea de a se interzice prin lege comportamentul unor actori din serviciile de sănătate, care oferă pacienţilor servicii medicale de care nu au neapărat nevoie.
Dacă mergi la medic, eşti trimis „din prima” să-ţi faci analize şi investigaţii medicale uneori costisitoare, care, poate n-ar mai fi fost necesare dacă ţi s-ar fi făcut un control clinic atent. De altfel, în ideea prevenirii sau depistării precoce a unor boli, este „la modă” să-ţi faci periodic analize prin care se presupune că îţi ţii sub control starea de sănătate. Dacă apare suspiciunea unei anumite boli, chiar la cele mai vagi semne, medicul prescrie un set complet de investigaţii pentru pacient, care, îl descarcă de responsabilitate pe medic, indiferent dacă se confirmă sau nu boala respectivă.
Dacă rezultatele sunt bune, pacientul este fericit şi acceptă să ia preventiv mai departe o listă consistentă de medicamente. Avem cunoştinţă de cazuri de pacienţi cărora medicul curant le-a recomandat chiar intervenţia chirurgicală, fără să fi fost de fapt cazul de operaţie. Este clar că, în materie de sănătate, unele diagnostice pot avea un grad de incertitudine, dar totuşi, sunt multe situaţii clare care sunt complicate inutil de medici care lucrează „în echipă”, pe sistemul „suveică”.
Acest sistem este perpetuat în mod natural, pentru că sănătatea este cea mai de preţ. Astfel, cel mai bun medic este considerat acela care îţi prescrie cele mai multe şi mai scumpe medicamente şi de asemenea te trimite la cât mai multe investigaţii, pe care le plăteşti cu sacrificii în schimbul speranţei de a rămâne sănătos.
Un sistem de reglementări prin care să se „extirpe” acest mod păgubos de a face medicină, se poate institui simplu prin sistemele de asigurări private. Asiguratorul privat va sta cu ochii pe ce servicii medicale reale şi justificate sunt oferite pacientului, pentru că aceste servicii sunt plătite de el. Condiţia funcţionării corecte a asigurărilor private inclusiv din punctul de vedere al pacientului este de a pleca de la un pachet minimal de servicii, cu un caracter social pronunţat, care să includă ceea ce este omeneşte a se oferi, din punct de vedere medical, persoanelor aflate în suferinţă.
